Ela Victoria Luca

\"peronalitate\"

mai lipsesc diacritice în text, vă rugăm corectați în pagina de editare. mulțumim

bie plus tard que jamais...
abia astă noapte am găsit/văzut comentariul tău de aici.
apăi, amu că tu ai descoperit asemănările celea, tre să stau să privesc și eu atentă, să le descopăr și eu, na. mi-ai dat temă de casă. Bine mi-ai făcut! place mult compararea, în genere, ca acțiune și dinamică. și văz. a atâtor lucruri.

Ela

Mulțumesc pentru cum o primești pe Francesca, mie mi-i tare dragă ici, lăuntru, de aceea creed că voi scie mereu stângaci despre ea/ei/pentru ea/cu ea etc.

Ela

George, apăi stai liniștit, pot scrie orice despre orice (mă luă cu tremurici când citii \"doamna agoniei noastre\"); de scriu azi un text \"suav\", înseamnă oare că sunt acum \"suavă\"? Spectacolul oricum se desfășoară mai departe, cu sau fără ochii mei.

Răzvan, lumea ca reprezentație și ironia completă că ești, trăind-o, nevoit să participi, chiar și ca simplu spectator-problemă, în ultimul rând; de acolo se percepe totul în perspectivă. Nu neapărat cea care se vrea a fi jucată.

Pașa, totul aici e înălțător și sumbru, totodată, aici pe pămânțelul cesta, că vedem sau nu contrastele, polarele, contradicțiile, paradoxurile, nu mai contează. Da, voi alege mereu ultimul rând. Și chiar dacă mesajul și alte cele nu au forță, s-au tot scris și rescris, se vor tot scrie, original sau nu, din păcate lucrurile esențial pe tema asta nu se vor schimba. Ah, ce fatalistă sunt zilele astea. O fi arșița. Care scoate din oameni - privește bine în jurul tău - tot ce e mai \"superb\".

La bună regăsire, mulțumesc,

Ela

dreptatea e a privitorului. singura precizare: aici, departe de răbufnire, ego, încrezător etc. dimpotrivă. o amărăciunea. față-în-față cu lumile. văzute. da, s-a mai spus. mai mult decât să spun sorry for any inconvenience acum, nu pot. și o spun nu neapărat direct ție, ci oricui citește aici. cât despre celelalte din final, e întotdeauna un echilibru, undeva. primesc cuvintele tale așa cum le-ai scris.
și repet: \"viața nu înseamnă nimic dacă nu este o ironie completă\". poezia asta era o stupidă autoironie, atât

ela

prindă; ia aminte

în pânza sentimentelor e greu să nu se prinde insecte mici, devorate de dragoste sau de ceea ce pare a fi necondiționarea.
aș fi văzut poemul mai condensat, deși s-ar fi pierdut din narativul acesta bine țesut.
nu m-am împăcat cu strofa a 3-a, îndeosebi cu ultimele 3 vrsuri din ea. ca formulare a ideii, ideea bună fiind.
și cred că e cumva prea explicativă definirea întredeschisului.
ca un ritual de curățire finalul, de curățire a pleurei, a inimii, a pneumei. șamd.
eu am primit în păienjenișul meu poemul, acum nu oblig pe nimeni să placă. poate doar să ai aminte la cuvântarea asta reflectantă și autodezvăluitoare.

ela

diacritice lipsă în titlu și text

Răzvan, un comentariu ca al tău e mai valoros uneori decât majoritatea rândurilor scrise ici, fiindcă amplifici ce este esențializat și faci vizibil, mulțumesc.

Cornel, mulțumesc, o lectură plăcută e un impact frumos, să vedem cum se păstrează mai departe, aici va avea grijă autoarea.

Katia, nu îmi place Deloc să îmi explic textele, cu atât mai puțin construcția lor, dar voi puncta ce ai punctat, nu am de ales: nechezat/zgomot surd e acolo da; mai ales că nu se precizează clar/net interioritatea neliniștii sau de unde vine zgomotul, contează că e nechezat și mai ales surd, discret, fără stridențe, nu e perceput din afară. nu e redundant dacă înțelegi mesajul. la pasajul cu furia, las așa \"poetica\", e pe sacadare, e pe ritm, așa l-am simțit, așa a venit de la sine, așa rămâne. da, ca trăzniți, cu stângăcie, dacă vrei, cu tot, ca trăzniți. când te trăznește ceva și urlii, dar în tine. acid - hai să fim serioși, nu e deloc vina autorului pt că cititorul asociază în mintea lui doar cu urină acidul. aici e mirosul înecăcios, sulfuros, sufocant al acidului, o chimie greu suportabilă da, mai ales că e a pierderii. apăi, cu eleganța cailor chiar nu mă poți contrazice, nici în viață, nici în moarte, iubesc tare caii, am făcut și echitație - ei și când mor, mor elegant. indiferent de încleștare. aici sensul oricum era altul, depinde pe ce linie ai citit poezia. nu scot alb, exact asta am vrut. cer alb. limpede. mulțam de efort, pare rău pt incongruență și dezacordaj cu tine aici, dar asta este, oricum nu se opresc scrierile aici, nici lecturile.

mulțam frumos,
Ela

târziu găsesc cuvintele tale, mă iartă. și fiindcă lucrurile oarecare se ard cel mai greu, viața nu trebuie risipită.
mulțumesc,
ela

mulțam, e o lume de sus, povestită pe marginea vieții cotidiene, o poveste, elementele care se încheagă în jurul personajului vin să transmită un mesaj, abia tangibil, să dezvăluie lent ceea ce personajul aduce cu sine dintr-un mit sau o altă istorie, în ziua asta, a celui care scrie. mulțam, o să văd cum renaște și ce itinerar va avea. povestea abia a început.

ela

Doru, dacă lumea în care dormim ne blurează sufletul, așa cum este trădarea prin ascundere mai ales, prin ascunderile voite ale adevărurilor, atunci cum să nu fie dureroasă trecerea de la (un anume) vis la (un fel de) realitate. Pacea din lăuntru, da. Mulțumesc.

Ela

robert, aici nu din diferite părți ale eului se vorbește, ci de dincolo de el. se vorbește \"de la sine\", de aceea nicio temere. măcar pentru câteva secunde, cât treci ca un nor de abur prin celălalt, deplin.

elena, salvarea vine întotdeauna, în iubire sau în afara ei, din tine. celălalt este doar cel care te întoarce spre tine, spre a te aduce înapoi lui. și așa mai departe. flux-reflux. dar de noi înșine nu ne poate nimeni salva.

mulțumesc,

ela

să treci dig după dig și să iei fiecare om întreg, nu fragmente, numai că acei oameni pe care îi ei să fie în întregime luminoși. îi vei recunoaște, au o anume privire. semn că au descoperit și prețuit \"comoara\". mulțumesc

ela

pașa, despre cele trei, da, și despre deschiderea întru ele, indiferent de omenescul trai.

ioan, obiectele ce populează cotidianul nu sunt decât simple elemente de suport pentru cele interioare. există un decor necesar, un cadru, o lume care se golește, se umple șamd, continuu.

andrei, despre inimă se va scrie mereu. indiferent pe ce registru, în ce context, în ce atmosferă, cât de original, în ce curent etc. etc.

ramona, e bine să poți avea o lume a celuilalt în care să \"te risipești\" regăsindu-te, fără nicio urmă de teamă.

ana, ascultă mâinile oamenilor, îți vorbi uneori mai mult decât cuvintele din cuvinte.

adina, materiile au atâta enigmatic în ele, precum spiritul ce le însuflețește, de aceea nu le pot ignora, chiar dacă o vreme m-a tentat.

marinela, zbaterea e un viu firesc, pulsul care face ca orice lume să existe, să-și (re)capete fiindul, până la ultima treaptă.

mulțumesc frumos vouă,
ela

doru, e firesc să \"decupăm\" din orice realitate acel fragment care merge până în miezul gând-emoției noastre. rareori putem alege întreguri.

răzvan, toți moștenim o astfel de \"comoară\", oricât de înalți am fi, e nevoie să ajungem la ea, să o descoperim, să știm ce urmează să facem mai departe cu ea și, mai ales, ce lăsăm noi în urma noastră, celorlalți.

mulțumesc,
ela

felicitări, Alice, fiindcă nu ai tras pe dreapta și te-ai înscris regulamentar la aceste lansări spectaculare la BookFest 2008!
bucură această prezentare și să vină toți cititorii tăi cu cea mai mare viteză, dar să îți exploreze și asimileze lent lent versurile, agale așa.
apăi, ce e rău (fiindcă nu mă lasă văd bine autoritatea profesională supermă), este că la orele 10 când traficul la standul cu pricina va fi f intens, eu voi avea de participat și de prezentat timp de 4 ore lucrări și alte cele. apăi, aș veni după orele 14.00, măcar să găsesc cartea și să îi simt parfumul. îs tare curioasă ce aromă predomină.
sper să o întâlnesc, chiar dacă la ceva ore după lansare, și pe alice din țara poeziei. oglinzile să fie bine reflectante!

ela

și să \"aterizeze\" avionul tău pe rafturile principale și în cele mai deschise minți cu putință! bucuroasă îți spun la bunăprimire și să fie ca an după an să surprinzi cititorii cu o carte bună.
regretul meu, însă, este că vineri nu am cum atinge bookfestul deloc. dacă vei fi și sâmbătă, la lansarea aidei, sper tare mult să pot avea norocul să întâlnesc autorul avionului care miroase a pește și să primesc autograf.
ela

nu e bine venit acel \"dar dar\" din a doua strofă, dar apreciez cum joaca de-a comparația aici nu e de joacă, și mai ales cum linia sarcasmului e fin trasată spre luare aminte la banalizarea tot mai și tot mai chiar și a poeticului, a criticismului, a confesionalului, a fiindului. mult plăcut finalul.
ela