Ela Victoria Luca

degetele mici des_tăinuiesc și nedespărțirea literelor, a sunetelor, îi poartă prin învățăturile rare pe cei mici, pe cei mari, pe acei care au mereu de căutat, Călătorii. știi bine, știi. mulțumesc

ela

da, finalurile sunt importante întotdeauna. despre metamorfoză este vorba, despre continua trans_formare/figurare, despre tot mai largă cuprindere a lumilor, a lucrurilor. mulțumesc.

ela

moment, atunci. să îl trăiești deplin. nu e bai, aștept cât e necesar. fiindcă sună altfel, sunt convinsă, versurile scrise inițial în eng. bucuroasă de vestea publicării,

ela

cred că se schimbă ceva esențial în traducere. rugăminte: poți posta și varianta originală, în engleză, măcar în comentariu? mulțumesc.

mai puțin ultimul vers din prima strofă și mici alăturări disonante (dar aici mă abțin, fiindcă e sensibilitatea mea la sunete), cred că și colosală acela e cam tare, sau poate doar limita acelei expansiuni la mine este de neatins. colosalul e unul dintre cuvintele cred că deloc rostite de mine (nici în gând, deci limita mea e). și ar fi, cred, de reformulat și primul vers, cu fluturarea biletului pt lumea de apoi.

și aș lăsa indicii/mărturii despre locurile pe care le \"auzi\", dar chiar și aici în poezie se spune despre ceea ce nu este descoperit încă, poate pentru că \"arhitecura afectivă\" este mai mult ascunsă de motivele prozaice. sau poate fiindcă în cuvinte se închid holograme/lumi/glife paralele.

poezia aceasta nu se dezvăluie, se percepe de dincolo de. indicii.

ela

de aceea am menționat în primul paragraf \"pt. conformitate\" și că nu mă raportez la text, ci la commurile de mai sus, se vede care.

iar textul, așa cum am scris și mai sus, deși amuzant, mie nu îmi lasă, după gândirea asupra lucurilor pe care le-ai scris, decât amar.

repet, oi fi eu în bad mood. simt asta asta legat de literatura în genere, de la noi, nu doar pe site-uri etc.

gata, nu mai deranjez, distracție plăcută, doar e sâmbătă și barcelona e minunată
ela

ioan, nu știu de seamănă cu le dorinului, nu știu de e sau nu compliment. e doar un fragment de poveste. apăi, bun revenit.

ela

drept vezi din cele lăsate a se vedea, numai că ela este într-o perioadă mai degrabă de nelăsare spre lume, de căutare încă a deschiderii către, fiindcă ar scrie mai altfel, poate alt stil, poate așa cum este aici, cumva, încă nescris, sau nepostat nicăieri, dar încă nu se deschid cochiliile. poate fiindcă lucrurile alunecă înaintea oamenilor sau poate oamenii sunt ca și obiectele de preț, nu te poți arăta oricui. mulțumesc pentru ochiul căutător.

ela

pt conformitate, raportându-mă doar la comentariile de mai sus: într-un an, din iulie trecut până-n iulie prezent, dl dan mihuț a recomandat DOAR 2 texte din toate cele postate de ela v. luca. și atât. pur și simplu atât. dezamăgitor, nu? pt public.

ideea din text a mai fost deja vehiculată, cred că s-a și postat. aci este aparent haios. sau oi fi eu prea gravă și percep necazul mai mult decât hazul la ora asta. adică așa cum am râs amar la textul lui Vasile Munteanu, cel cu sara printre blocuri, cam așa și ici.

sorry for any inconvenience.

da, am renunțat la 2 versuri (cu genitivele acelea cu tot: forma destinului, sensul vâslei), chiar erau un adaos inutil, cel puțin așa am perceput acum, mai la distanță de text. mulțumesc

ela

Doru, impactul sau ecoul asupra cititorilor este adesea greu previzibil de către autor. Pesemne de aceea eu-cea-care scrie nu s-a gândit că urma care va fi lăsată aici va fi de atâta tristețe. Mă voi gândi la acest efect.

Adrian, cu genitivele m-am împăcat și eu mai greu, dar în cele din urmă am reușit, mai ales că uneori chiar își au rostul. Interesantă este și lectura fără strofa a treia. Ce nu mă determină să o scot, este faptul că exact de-acolo a început poezia de fapt, aia ar fi inima/miezul a ceea ce s-a scris pe pag asta. Dar mă voi gândi la reformulări, la modificările necesare.

Mulțumesc frumos.

Ela

a se citi buzna.. e mai de preț/ sau buznele.. sunt mai de preț. na, asta e. m-am dezacordat așteptând buznele.

fiindcă prima mea intervenție avu doar act editorial, deși am spus că amuții lecturând, amu spun de ce amuții. nu neapărat fiindcă place mult ricochet (1, îndeosebi) al lui tangerine dream și cam știu tangerine ce stări induce, ci pentru că aici se iese din fixările și scorțoșeniile lingvistico-stilistico-poeti/ce/zante etc. și se scrie liber, \"mustangii\" chiar sunt. jam-ul este aparent sau mai degrabă insesizabil, fiindcă s-a reușit dialogul. coeziunea. și place mult jucăușenia, dar și gravitatea. și hazul. fiindcă încercarea asta de a ieși din orice rigidizare (a nescrierii, a neiubirii, a neîntâmplării, a neacțiunii, a nevieții)chiar a reușit. uneori buznele, prin impuls, prin forța cuvântului sau forța logosului sau forța liberului râs sau liberului scris e mai de preț decât orice rețetă sau curent sau experiment sau ism.
deci, am savurat jam-ul. celor trei. că eu trei văd. sau visez. tangerine, tangerine..

ela

noemi, atâta-i de faină poezia asta, de amuții ceva secunde. trecură ceva luni de când așteptam ceva asemenea și nu credeam că va mai fi posibil. apăi, rog pune-i diacriticele cela când oi avea răbdările, fiindcă musaiului.
oricum, îl salvai ici, că mi-o mers pe neuroni taman cum le e felu.

apăi asta e de apreciat la vasile munteanu, ca scriitoraș. talentul. veridicitatea. \"jocul\" pe mai multe registre simultan. lejertatea de a mânui cuvintele pe multiple sensuri. comicul ce accentuează tragicul, așa cum în adevărata artă se întâmplă. și dedicarea. întru scriitură și valoarea ei. dar acum tac. fiindcă fiecare își are propria percepție și preferință. să rămânem în literatura bună. asta e mai presus de orice.

ela

plăcută ceastă scriere. în toate semnificațiile ei. aș regândi sintagma ”din toate… numai unu/una”, ca exprimare/formulare a ideii, care de altfel e bună.
aș regândi și proximitatea/alăturarea: frumoasă, prea frumoasa - aproape, mai aproape; distanțate, ar fi mai percutante, mai rezonante, dar poate nu asta a fost ideea autorului.
cred că meritau evitate relativizările \"dar/deși/poate/sau\" - prea prezente, sau așa îmi par mie; am citit de multe ori textul și același imapact l-au avut.
apreciez și subtila trecere din fragmentul doi, dintre pierdere
(lanul de cireși negri, f. bună imaginea creată), incantație, amintire, absență, scriere, legătura cu vocea sau alte voci, legătura cu sunetele care seceră etc.

dar am rețineri pt ”o voce care mă îngheață” e prea uzitat, în vorbirea curentă a multor oameni; poate formulată altfel, valorificată senzația aceea de fiori reci, frisoane, at când auzi un (anume) sunet.
impact bun are paralela cu cărțile și răceala lor, moartea din scriitură, absența discursului viu. sau a viului.
ambiguizezi ”până când un pescaruș trece aproape și sperie ceva”; dar bun finalul prin trăirea acelei \"internal power\", prin reținerea suflului/verificarea rezistenței/sinceritatea, alăturate neașteptat/imprevizibil de ”zidul berlinului”.
și ar mai fi multe de scris despre acest text. repet, am citit de multe ori. de fiecare dată am apreciat, fără oscilații, fără alte rețineri. bun. ca mai toate din seria \"marta\".

ela

știi ce este amocul, nu? mai ales după hohotul de râs. dar poate că se trece ușor peste sens.
scuze de off. topicul e real.

da, e un puzzle, am prostul obicei să scriu pe stilul ăsta. unele piese sunt postate aici, altele nu, altele nu vor fi poate scrise vreodată. mozaic incomplet. ca viața. nu e depășit acel început cu plecarea bătrânilor, tincuța, întotdeauna, indiferent de \"ism\" și de momentul \"t\", plecările acestea au sens, și dacă ești copil, și dacă ești matur, și dacă ești bătrân. știai că leandrul este plantă otrăvitoare? desprinde-te de tipare și citește o poveste simplă. a nimănui. incompletă. ca toate poveștile adevărate. nu contează dacă vezi sau nu. există. în sine. așa cum viața.
mulțumesc pentru că ai avut răgaz de lăsat cuvânt.

ela

apăi, pentru umorul deloc englezesc, fuarte neaoș și chiar updatat la \"ntre blocuri\" și \"fumurile\" grătarelor, pentru ritmul, rima și măsura bine asezonate, pentru ironia iuțită cu sarcasm, și unde mai pui că e și al naibii de real \"picturalul\" acesta. și aș râde, fiindcă râsei în hohote cât citii, dar nuș de ce amu simt așa un amoc. o fi de la bloc. mai bine ies în grădinucă, ici, sub vie, să fug de \"muritu\'\" ăsta. mulțam pt așa bunăseară cu haz de necaz.

ela

iată vine o femeie
cu compas și cu echer
și măsoară în ce cheie
fu trimis la atelier

și o-ntoarse și-o suci
pe toate fațetele
și cu-un click ea reuși
să-ndrepte peretele*

(*atelierului, desigur)