sara-ntre blocuri

Umorul picurat aici nu m-a convins! Parcă-i un film cu buget limitat!
Scuze pt sinceritate.

Vasile Munteanu, n-am râs deloc, dimpotrivă. Este prea grav ce scrii tu, acolo. Există un \"underground\", \"dintre blocuri\", ce-mi amintește de cel al lui Emir Kusturica. La el mai hiperbolizat și mai artificial, (elementele de fantastic). Există și o componentă anti-socială, pe care am mai remarcat-o în poeziile tale, doar că aici ea orientează, în întregime, poemul. Mortul ăla, cu carte de muncă, face cât un \"manifest literar\". De remarcat este și modul în care înțelegi să te poziționezi, intelectual, față de poem și mesaj, \"după perdea\" și după structura ritmică a \"Sarei pe deal\", deși este clar că rezonezi, sintonic, cu textul. Probabil că el, textul, face parte dintr-un ciclu, (am mai găsit câteva poezii de-ale tale care \"trag\" să se închege, unitar, într-o carte), al mahalalei de beton. Despre scriitură ce pot să spun? \"Ai lexicul la tine\"! Cu amiciție,

P.S. Ai un fel maiakovskian de a spune lucrurile. (La modul fericit și fără alte conotații).

știi ce este amocul, nu? mai ales după hohotul de râs. dar poate că se trece ușor peste sens.
scuze de off. topicul e real.

Ela, e colorat limbajul acolo și totul este spus cu ironie amară, pentru veridicitate. N-am pus comentariul ca un răspuns la argumentația ta. Mai era unul acolo, cam nedumerit. Știu ce e amocul, că tot de-acolo vine, din \"oceanul de tristețe rus\". Cu salutări prietenești,

apăi asta e de apreciat la vasile munteanu, ca scriitoraș. talentul. veridicitatea. \"jocul\" pe mai multe registre simultan. lejertatea de a mânui cuvintele pe multiple sensuri. comicul ce accentuează tragicul, așa cum în adevărata artă se întâmplă. și dedicarea. întru scriitură și valoarea ei. dar acum tac. fiindcă fiecare își are propria percepție și preferință. să rămânem în literatura bună. asta e mai presus de orice.

ela

Imi place cruzimea, imi place faptul ca poemul exploreaza o zona marginala, imi place verva acestui poem, imi place priza la real, imi place exprimarea frusta. Acum, trec la chestii care nu imi plac. Incep cu chestiunile de ordin tehnic. nu-mi place rima facila, adica faptul ca faci intotdeauna sa rimeze substantivele intre ele. Remarc, totusi, originalitatea rimei \"gicu/ibricu\'\". Un lucru care ma deranjeaza in mod deosebit e folosirea arhaismului \"sara\", cuvant folosit cu intentie ironica, probabil, dar care nu-si are rostul aici, dimpotriva, creeaza un efect aiurea, este hilar si absolut gratuit. Daca scrii despre sau prin prisma unei lumi marginale, trebuie sa-i cunosti limbajul, de aceea cuvantul tabu \"coaie\" mi se pare mult mai potrivit decat cuvantul \"sara\" care da impresia de ironie sau ras textualist, cultural, total fals si inadecvat. Cand scrii despre lumi marginale sau gasti de cartier, daca folosesti niste arhaisme fara legatura cu actualitatea, dovedind ca n-ai de fapt legatura cu sau cunostinta despre lucrurile despre care scrii, rezultatul da suparatoarea impresie de contrafacere si impresia ca scrii despre niste lucruri pe care nu le cunosti de fapt si ca scrii ca sa te afli in treaba si ca sa iti demonstrezi superioritatea fata de cei sau cele despre care scrii. Asadar, scriitura nu este una vie, ci una scrisa de pe pozitia cuiva care vrea cu tot dinadinsul sa(-si) demonstreze superioritatea fata de ceea ce face subiectul scrierilor sale, apeland, in sprijinul superioritatii sale, la referinte culturale care, culmea, mai sunt si indelung uzate. Eminescu nu mai e poet, a devenit de mult timp o institutie (si daca vrei sa te convingi, fa un sondaj pe strada si o sa afli ca toti au auzit de Eminescu, cand le spui de Eminescu toti iti vor raspunde: Luceafarul, dar intreaba-i ce alta poezie de Eminescu au citit si o sa fii martorul unei tragedii, foarte putini il citesc, de fapt, pe Eminescu, cei mai multi doar cunosc numele Eminescu, asadar pentru ei nu e decat un brand cum sunt gentile Vuitton, pe care toti le vor dar nu si le permit, iar daca ii intrebi de ce le doresc, vor da din umeri si te vor privi cu o expresie tampa).Pe scurt, voi reveni cu un comentariu mai pertinent dupa ce imi va trece aceasta inflamare care vad ca m-a condus intr-o directie pe care nu o urmaream. Pana atunci, sfatul meu e sa nu implici \"monstrii sacri\" ai poeziei romanesti in actele culturii marginale. In incheiere, daca vrei sa fii un poet care scrie despre lumea/cultura marginala, iti recomand ca ghid de initiere volumul \"Flori de mucigai\" al lui Arghezi, ca sa vezi cat de firesc se poate scrie despre aceasta lume fara ca, totusi, sa faci parte din ea. Si, ca sa te racordezi la actualitate, ai putea sa asculti Cheloo, parazitii, eventual Mafia, ceea ce nu inseamna ca iti sugerez sa devii un poet hip-hop (intre noi fie vorba, detest genul hip-hop, fara sa ii neg, insa, dreptul la existenta si recunosc ca in momentele mele antisociale ascult Parazitii), dar acest stil de muzica renegat de \"intelectualitate\" ar putea folosi ca sursa de inspiratie pentru un poet lipsit de prejudecati cum incerci sa fii si tu, ceea ce iti si doresc sa reusesti, nu de alta, dar peisajul liric contemporan cam duce lipsa de poeti lipsiti de prejudecati, oricat s-ar \"rupe in figuri\", toti au prejudecati culturale sau de alt gen, iar daca n-au prejudecati, de obicei sufera de agramatism, de primitivitate sau de anticulturalism pe fondul unei flagrante lipse de cultura pe care incearca sa o transforme intr-o fals rafinata atitudine anticulturala.

E foarte tare \"zice și șterge în carne crudă cuțitul\", la fel si colocvialul \"- să moară mă-sa, de vină e ăsta muritul!\". Imi place foarte mult si versul \"după perdea, ginești doar suflete mute;\", care semnaleaza ca avem de-a face cu o poezie si rezoneaza cu tema poemului, reusind sa liricizeze ub cuvant de-a dreptul argotic cum e verbul \"a gini\". Ai niste versuri de o cruzime si frustete greu de ignorat. la fel cum e chestia cu \"linge beri, tuici - iar au sa-i taie lumina\" care il trimit pe cititor intr-un cotidian marcat de abjectia unui tata care, desi i se taie lumina, nu are alt obiectiv decat sa linga alcooluri. Reusesti sa sugerezi un univers al derizoriului cotidian cu rezonante tragice, dar orizontul poetic pe care-l schitezi nu are legatura cu Eminescu, de aceea trimiterea la \"Sara pe deal\" mi s-a parut deplasata. Probabil ca tie ti s-a parut o gaselnita interesanta, dar parerea mea, in calitate de cititor culruralizat si, poate, in mod ipocrit, anticultural, este ca e deplasata. Este, de fapt, cred eu si s-ar putea sa ma insel, capcana in care au cazut multi optzecisti adepti ai textualismului care au sfarsit, pana la urma, intr-un marasm textual. Pana la urma ceea ce conteaza intr-un text este ceea ce este viu, iar in textul tau sunt multe lucruri vii pe care ar fi pacat sa le sugrumi. imi cer scuze pentru logoree, nu stiu ce e cu mine in noaptea asta.

Ela, Ioan: când părerile... polarizează, înseamnă că textul e o formă de sinteză; ceea ce, spun eu, nu e tocmai rău.

Ioana: dimpotrivă, eu cred că e o panică pur și simplu cuprinsă de poezie...

Tincuța: nu ai pentru ce să îți ceri scuze; \"filme cu buget limitat\"? tot ce se poate; mie, de exemplu, îmi plac teribil filmele rusești (preferatul meu: \"Bărbierul din Siberia\").

Andrei: consistentă aplecare întru text și întru circumstanțele acestuia; lucru pentru care îți mulșumesc, nu mulți alocă astfel de timp unui text; în plus, în mare parte, observațiile (nu sunt ipocrit, mă refer strict la observații) le găsesc pertinente; totuși nu mi-am putut abține un zâmbet: asta recomandare, să citesc Arghezi? te rog, pe viitor, păstrează-ți seriozitatea; mulțumesc pentru lectură și pentru timpul alocat; a, o ulitmă observație: nu mai fă presupuneri asupra \"mediului\" și \"experienței de viață\" ale autoruui dacă autorul sau măcar biografia autorului îți sunt necunoscute.; încă o dată, mulțumesc.

Nu iti recomand tot ce a scris Arghezi, doar volumul \"Flori de mucigai\" care mi se pare ca a deschis drumul catre abordarea unui nou univers in poezie (vreau sa spun in poezia romaneasca, pentru ca la data aparitiei Florilor de mucigai, in alte parti acest univers fusese deja explorat de catre poeti): lumea celor declasati, marginali, lumea puscariasilor, lumea periferiei. Daca am facut vreo remarca nepotrivita sau jignitoare in legatura cu biografia ta, imi cer scuze, n-am avut intentia asta, dar e omenesc sa gresesti.

Textul d-voastră mă trimite, oarecum, cu gaândul la intraductibilele balade ale lui Villon, baladele în jargon, cât și la \"Testamentul cel mare\" - dar (și aici îi dau dreptate în totalitate d-lui Ioan Jorz) aceasta nu mă face să râd. Ci dimpotrivă. Și nu aș vrea să las de înțeles că acesta ar fi un text lipsit de umor - pentru că nu e cazul-, ci tocmai, că este vorba de un text crud, violent, viu, parodic, oarecum, de ce nu...
Consider că strada/mahalaua (\"scoicarii\" lui Villon, din comparația mea) merită un țâr de explorare, chiar și pentru faptul că au puterea de a indigna sau înfuria - ceea ce e sufient să aprindă scânteia unei bune literaturi -să-i spun așa- polemice. (Mai îndrăznesc să spun, cu titlu de opinie personală și colaterală acestui text, că maneaua nu ar mai trebui să îi sperie sau să îi dezguste în așa hal pe unii intelectuali. Exemplific cu ruda sa dreapta, ceea ce e în Grecia \"rembetikka\", exilată în cluburi sordide și raău famate acum 50 de ani, și loc de fermentație al unei muzici și al unui dans pe care grecii îl învață de mici copii, azi, și cu care se mândresc, tot azi, pentru că menține un viață un spirit cu adevărat \"ethno\" care nu ar mai fi putut supraviețui decât sub forma \"Florii din grădină\").

În ceea ce mă privește am fost plăcut surprins de folosirea rimei și a ritmului, de cadența vioaie a versului și a privirii de observator (calm???), de forța (și violența) imaginilor, și, dacă am zâmbit, am făcut-o înainte să încep să citesc textul în sine, și anume, văzând titlul.

Un poem bun, într-un anume sens frate de cruce cu \"Mărunțiș de profesor\" (deși amândouă sunt, oarecum, la antipozi), pe care îl remarc cu aceeași plăcere.

Domnule Dumitru: exercițiul de literatură comparată (oricât de sumar ar fi el - nici nu s-ar putea altfel dacă luăm în calcul că el se petrece într-un mediu virtual) este o dovadă a unei minți care a petrecut timp prețios în bibliotecă.

deși poate părea, scopul nu a fost acela de a șoca (steril, prin limbaj; să fim serioși, argoul folosit face deja parte din \"marea masă a vocabularului\"; poate numai auzul acelora care își petrec viața într-un mediu social \"steril\" n-a fost niciodată violentat de un astfel de limbaj; intenția mea, una nepretențioasă (și, aici, îi răspund și lui Andrei Dragomir, nedumerit de ce am recurs la idilicul eminescian vs gregarul urban) a fost aceea de a sugera ipocrizia damelor argotice și a masculilor jargonarzi (multe/mulți dintre ele/ei culegători de trofee la diverse vânători de premii) atunci când recurg la un astfel de limbaj; un manelist, de exemplu, exprimându-și condiția, nu e vulgar; vulgari sunt abia acești argotico-jargonarzi...

o, cât iubim maneaua, dar... numai în literatură!


mulțumesc pentru lectură și răgazul de cuvânt.