Poezie
aceeași noapte a vocilor
2 min lectură·
Mediu
din toate cântecele auzite, numai unul e cântecul de dimineață, o mlaștină în care mă afund, un lan de cireși negri când dau în pârg ocoliți de păsări iar sperietoarea din vârf îmi zâmbește, înghit sâmburii, înghit viermii și cad în iarbă secerat de sunetul acesta, o mână întinsă din greșeală spre o față străină pe care pipăitul o face frumoasă, prea frumoasă dacă știu că e singura aproape, mai aproape
dar cântecele au ceva funerar ascuns între ultimele degete precum inelele sau oasele care încep să doară mult după ce s-au frânt. n-am mai primit nicio scrisoare, poate nici măcar rândurile stinse într-un creion rupt nu mai au cum să ne scoată din copca în care ne ținem respirația, ne verificăm rezistența cu aceeași sinceritate, un dezastru reversibil, nu, nu se mai scriu scrisori, în ultima mi-ai vorbit de zidul berlinului și ai cântat sau ascultam, din spatele tău, timbrul de târfă obosită al marlenei dietrich
sau vorbești despre cărți, tot felul de cărți cu o voce care mă îngheață până când un pescăruș trece aproape și sperie ceva, fereastra se trântește și după toate cuvintele o aud pe marta, somnul ei nu e un cântec, nu e decât umărul tău, brațul tău încolăcit peste gura mea pentru că marta trebuie să asculte cântecul ăsta cât mai târziu
044.494
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- dan mihuț
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 219
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 3
- Actualizat
Cum sa citezi
dan mihuț. “aceeași noapte a vocilor.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dan-mihut/poezie/1789387/aceeasi-noapte-a-vocilorComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
NMchestia asta cu accentuarea fie prin cliseu, fie prin balba (ma refer la vocea care ingheata, respectiv frumoasa si aproape), da fragilitate si o ureche in plus.
sunt curioasa de cum vor fi finalurile pe viitor, imi pare ca in ele sta toata miza tehnica a textelor ultime.
sunt curioasa de cum vor fi finalurile pe viitor, imi pare ca in ele sta toata miza tehnica a textelor ultime.
0
ELDistincție acordată
plăcută ceastă scriere. în toate semnificațiile ei. aș regândi sintagma ”din toate… numai unu/una”, ca exprimare/formulare a ideii, care de altfel e bună.
aș regândi și proximitatea/alăturarea: frumoasă, prea frumoasa - aproape, mai aproape; distanțate, ar fi mai percutante, mai rezonante, dar poate nu asta a fost ideea autorului.
cred că meritau evitate relativizările \"dar/deși/poate/sau\" - prea prezente, sau așa îmi par mie; am citit de multe ori textul și același imapact l-au avut.
apreciez și subtila trecere din fragmentul doi, dintre pierdere
(lanul de cireși negri, f. bună imaginea creată), incantație, amintire, absență, scriere, legătura cu vocea sau alte voci, legătura cu sunetele care seceră etc.
dar am rețineri pt ”o voce care mă îngheață” e prea uzitat, în vorbirea curentă a multor oameni; poate formulată altfel, valorificată senzația aceea de fiori reci, frisoane, at când auzi un (anume) sunet.
impact bun are paralela cu cărțile și răceala lor, moartea din scriitură, absența discursului viu. sau a viului.
ambiguizezi ”până când un pescaruș trece aproape și sperie ceva”; dar bun finalul prin trăirea acelei \"internal power\", prin reținerea suflului/verificarea rezistenței/sinceritatea, alăturate neașteptat/imprevizibil de ”zidul berlinului”.
și ar mai fi multe de scris despre acest text. repet, am citit de multe ori. de fiecare dată am apreciat, fără oscilații, fără alte rețineri. bun. ca mai toate din seria \"marta\".
ela
aș regândi și proximitatea/alăturarea: frumoasă, prea frumoasa - aproape, mai aproape; distanțate, ar fi mai percutante, mai rezonante, dar poate nu asta a fost ideea autorului.
cred că meritau evitate relativizările \"dar/deși/poate/sau\" - prea prezente, sau așa îmi par mie; am citit de multe ori textul și același imapact l-au avut.
apreciez și subtila trecere din fragmentul doi, dintre pierdere
(lanul de cireși negri, f. bună imaginea creată), incantație, amintire, absență, scriere, legătura cu vocea sau alte voci, legătura cu sunetele care seceră etc.
dar am rețineri pt ”o voce care mă îngheață” e prea uzitat, în vorbirea curentă a multor oameni; poate formulată altfel, valorificată senzația aceea de fiori reci, frisoane, at când auzi un (anume) sunet.
impact bun are paralela cu cărțile și răceala lor, moartea din scriitură, absența discursului viu. sau a viului.
ambiguizezi ”până când un pescaruș trece aproape și sperie ceva”; dar bun finalul prin trăirea acelei \"internal power\", prin reținerea suflului/verificarea rezistenței/sinceritatea, alăturate neașteptat/imprevizibil de ”zidul berlinului”.
și ar mai fi multe de scris despre acest text. repet, am citit de multe ori. de fiecare dată am apreciat, fără oscilații, fără alte rețineri. bun. ca mai toate din seria \"marta\".
ela
0
DMli, e bine și când se tace pentru că așa meriți, bine ai spus. am înregistrat părerea ta. da, e un experiment mai stabil și cam sentimentaloid... mi s-a spus.
dar e bine dacă tu nu-mi dai la oase.
mădălina, da, reminiscențe dintr-un fel de limbaj familiar. n-am cum să trec peste faptul că-s scrise pentru marta. finalurile... dar mai bine vedem.
ela, cred că depinde adesea ce punem în textul ăla și pentru cine punem. o privire atentă din afara cadrului e bună, eficientă, dar nu tot timpul funcțională. la fel îmi vine și mie să procedez. probabil că, dacă voi citi textul ăsta de 10 ori, de 10 ori voi avea tentația să schimb ceva. îți înțeleg obiecțiile, am mai și schimbat ce mi s-a părut flagrant, dar cred că marta va fi înțelegătoare. la fel și voi.
mulțumesc pentru treceri!
dar e bine dacă tu nu-mi dai la oase.
mădălina, da, reminiscențe dintr-un fel de limbaj familiar. n-am cum să trec peste faptul că-s scrise pentru marta. finalurile... dar mai bine vedem.
ela, cred că depinde adesea ce punem în textul ăla și pentru cine punem. o privire atentă din afara cadrului e bună, eficientă, dar nu tot timpul funcțională. la fel îmi vine și mie să procedez. probabil că, dacă voi citi textul ăsta de 10 ori, de 10 ori voi avea tentația să schimb ceva. îți înțeleg obiecțiile, am mai și schimbat ce mi s-a părut flagrant, dar cred că marta va fi înțelegătoare. la fel și voi.
mulțumesc pentru treceri!
0
așa și meriți. cel mai mult mă încântă că nu lipsește dintre voci
marlene dietrich
chiar ascultam săptămâna trecută o melodie de-a ei sau ceva
și fără să vreau am citit textul având melodia în cap
pentru că citesc de mult pot să zic că această \"aerare\" la nivel de expresie mi se pare de bun augur, mai ales că păstrează concentrarea la nivelul acela subtil unde știu că se întâmplă toate în scrierea ta
mai știu și că e un exercițiu și eu am scris aici ca să îți spun că deși e cam lin și detașat, așa, e un exercițiu în care metafizica aia a ta, cel puțin așa o numesc io, se INSINUEAZÃ cui vrea, cui nu vrea, i se ascunde. și asta îmi place.