ELEla Victoria Luca
Verificat@ela-victoria-luca
Paris - București
„<i>”Mais le beau peut-il être triste? La beauté a-t-elle partie liée avec l’éphémère et donc avec le deuil? Ou bien le bel objet est-il celui qui revient inlassablement après les destructions et les guerres ...”</i> - Julia Kristeva”
Născută la 27 septembrie 1969, în Constanța. Debut literar în revista liceului cu poezii. Din 1997, publică eseuri și articole în reviste de specialitate, ca autor și traducător ("Psihanaliza", București; "Le Carnet Psy", Paris; "Novos olhares sobre a Gestaçao e a Criança até os 3 anos", Lisabona). - Volume de…
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Colecțiile lui Ela Victoria Luca
Cronologie
Nu sunt trista drag Roz,
Caci pe lume-i mult moloz!
Ela era cam... inchisa
Si-a postat la \"prost scrisa\"!
:))))) Blurozel devine Rozviolaceu ?? :))))
Caci pe lume-i mult moloz!
Ela era cam... inchisa
Si-a postat la \"prost scrisa\"!
:))))) Blurozel devine Rozviolaceu ?? :))))
Pe textul:
„Genu a fost cu iubita lui foarte categoric în această privință..." de dumitru cioaca-genuneanu
0 suflu
ContextDe admirat cum ai perceput schimbarile de timpi din poem, cum ultima devine de fapt intr-un anume sens prima, de fapt o altfle de intilnire, dupa ce totul s-a despovarat de sensuri absurde, cind te faci doar tie con de lumina.
Frumos comentariu, indeosebi ultima parte a lui in care desprinzi dimensiunile versurilor.
Multumesc pentru acest bun (re)venit. Asa sa ne fie. (Rozmina?)
Dora
Frumos comentariu, indeosebi ultima parte a lui in care desprinzi dimensiunile versurilor.
Multumesc pentru acest bun (re)venit. Asa sa ne fie. (Rozmina?)
Dora
Pe textul:
„Ultima oară" de Ela Victoria Luca
0 suflu
Context\"dospind în iarbă prin grădini presărate
la picioarele străzilor
și hrănindu-se cu inimă de vânt
umbrele-mbrățișează genunchii iederii
în adorație sălbatică\"
deosebite versurile, se remarca intr-un fel de contrast discret de celelalte. Realmente e o schimbare de decor intre primele strofe si urmatoarele iar finalul parca ticaie cumva spre alkt sens al unei continuari.
\"bătând n-are-importanță-ce oră
de sfârșit și-nceput
peste care își suprapune ecoul
spărgând ecourile
un glas ciobit de vreme ca o amforă\"
Este ora unei poezii la amiaza.
Aceeasi, Dora
la picioarele străzilor
și hrănindu-se cu inimă de vânt
umbrele-mbrățișează genunchii iederii
în adorație sălbatică\"
deosebite versurile, se remarca intr-un fel de contrast discret de celelalte. Realmente e o schimbare de decor intre primele strofe si urmatoarele iar finalul parca ticaie cumva spre alkt sens al unei continuari.
\"bătând n-are-importanță-ce oră
de sfârșit și-nceput
peste care își suprapune ecoul
spărgând ecourile
un glas ciobit de vreme ca o amforă\"
Este ora unei poezii la amiaza.
Aceeasi, Dora
Pe textul:
„All\'s well" de Vasile Mihai
0 suflu
Context\"poezia ne arde fâlfâirea speranței,
împletește nemărginiri,
drojdia de suflet ni se prelinge
printre ruinele rimelor,
păsări se închină pe brânci
în carnea fecioarelor\"
Poem matur. Se poate citi cu gindul adinc si cu insemnari pe o hirtie, caci deschide reflectari. Indeosebi remarc versurile de mai sus, asa in trecere. Voi reveni.
Fiindca am aici o lectura aparte, prin forta ei lirica. Felicitari, Ioan Ivascu.
Dora
împletește nemărginiri,
drojdia de suflet ni se prelinge
printre ruinele rimelor,
păsări se închină pe brânci
în carnea fecioarelor\"
Poem matur. Se poate citi cu gindul adinc si cu insemnari pe o hirtie, caci deschide reflectari. Indeosebi remarc versurile de mai sus, asa in trecere. Voi reveni.
Fiindca am aici o lectura aparte, prin forta ei lirica. Felicitari, Ioan Ivascu.
Dora
Pe textul:
„paradis dezlantuit" de Ioan Ivașcu
0 suflu
ContextAm un poem-scena. repetitii inainte de premiera. Repetitii lirice pentru a da sensuri aceluias simtamint. Undeva acel \"hirtie botita\" parca ucide orice scris, orice a fost vreodata scris pentru a se juca pe scena in doi. Niciodata finalul nu a lasat cortina. Decit pentru unul singur.
Remarc:
\"pe-un colt de hartie
botita
un rol neschimbat
actorul citeste
si creste-nzecit
durerea din suflet ranit\"
Zeciuala durerii, pretul platit pentru fiecare cuvint nespus.
Dora
P.S. - soaptele, in versul 7, strofa intai :)
Remarc:
\"pe-un colt de hartie
botita
un rol neschimbat
actorul citeste
si creste-nzecit
durerea din suflet ranit\"
Zeciuala durerii, pretul platit pentru fiecare cuvint nespus.
Dora
P.S. - soaptele, in versul 7, strofa intai :)
Pe textul:
„Fara aplauze" de Stanica Ilie Viorel
0 suflu
ContextDora ce-mi spui tu e grav
c-o fata ce lung posteste
nedand apa la narav
e-o floare ce nu rodeste
O fi prrost sa fiu in post
O fi grav sa n-am narav
Dar asa imi este scris
Sa nu fiu un om proscris
:)))))))
c-o fata ce lung posteste
nedand apa la narav
e-o floare ce nu rodeste
O fi prrost sa fiu in post
O fi grav sa n-am narav
Dar asa imi este scris
Sa nu fiu un om proscris
:)))))))
Pe textul:
„Genu a fost cu iubita lui foarte categoric în această privință..." de dumitru cioaca-genuneanu
0 suflu
ContextApe reci, ape seci, ape neîndurătoare. Prime și ultime, niciodată prea tămăduitoare. Da, ai simțit bine, aparent simplă, poezia urlă de o durere mută. Accea din apele line, care sunt tăcute.
Mulțumesc, te mai aștept.
Dora
Mulțumesc, te mai aștept.
Dora
Pe textul:
„Ultima oară" de Ela Victoria Luca
0 suflu
ContextUn poet în transformări lăuntrice are mereu alte viziuni și alte cuvinte în chipuri neclare. Nu pot lua microscopul astăzi, aș găsi prea multe imago-uri și fantasme primitive, ar însemna să las textul dincolo de dimensiunea lui poetică și să scutur doar praful de pe acel preș unde veghează câinele. remarc însă un alt stil, care mie persoanl îmi lasă o senzație de rece, dar nu proaspăt ca-n munți, ci ca într-o \"grotă\" în care te înfioară: câini, sepia albastră, animalul cu miros de om, renegatul, curge sânge divin, ispita, se scuipă cuvinte, salivează limba, unghii încarnate-n tristețe, colți de fiară (versul cu Pavlov este prea discordant cu ansamblul, însă mesajul este limpede, ar fi fost potrivită altă sintagmă, mai sunt destule care să exprime același fenomen). Iar finalul mă amuză fiindcă nu mă surprinde: \"cămașa ta roz/ducă-se-pe-pustii\"...
Un alt Vladimir cu același joc al umbrelor. Ultimul Vladimir scriai deunăzi. Eu credeam că glumești, Albule. Dar văd că e serioasă metamorfoza. Sau e Joc. Iluzie? Nu răspunde, doar scrie.
Dora
Un alt Vladimir cu același joc al umbrelor. Ultimul Vladimir scriai deunăzi. Eu credeam că glumești, Albule. Dar văd că e serioasă metamorfoza. Sau e Joc. Iluzie? Nu răspunde, doar scrie.
Dora
Pe textul:
„Bestiar domestic" de Negru Vladimir
0 suflu
Contextpai oricit ai fi tu bun
naravasul meu nu-l stie
nici un fel de agonie
nici alt site mai stra-bun!
:)))))
naravasul meu nu-l stie
nici un fel de agonie
nici alt site mai stra-bun!
:)))))
Pe textul:
„Genu a fost cu iubita lui foarte categoric în această privință..." de dumitru cioaca-genuneanu
0 suflu
Contextnu că ar fi foarte grav
dar iubito, adevarul
e că-mi place să lași părul
neschimbat unde-ai nărav
Eu las parul, schimb culoarea
Las naravul, nu schimb marea!
De azi violet ti-e... ora
Si nu mai ai pace cu Sora!
No, cit am fost Ela nu m-a epigramat nimenea! Acu sa vaz cine-o sari sa ma ia la schimbat si naravul!!! :))))))))
Dora
dar iubito, adevarul
e că-mi place să lași părul
neschimbat unde-ai nărav
Eu las parul, schimb culoarea
Las naravul, nu schimb marea!
De azi violet ti-e... ora
Si nu mai ai pace cu Sora!
No, cit am fost Ela nu m-a epigramat nimenea! Acu sa vaz cine-o sari sa ma ia la schimbat si naravul!!! :))))))))
Dora
Pe textul:
„Genu a fost cu iubita lui foarte categoric în această privință..." de dumitru cioaca-genuneanu
0 suflu
ContextDorule, Dora era El(i)a-daniela, da:) Nu-i bai cum imi spui, ci ca sunt asa cum ma stii. :) Ca sa ma recunosti data viitoare, Dora iti lasa o poza:) desi e cam taiata de microfonul singuratic numarul doi, in doua. :)
![\"Image](\"http://i7.photobucket.com/albums/y263/daniela_luca/05.jpg\")
Dora
Dora
Pe textul:
„prima data la Eliad" de Doru Alexandru
0 suflu
Context\"Între două călătorii am poposit acasă și am găsit darul de suflet inițiat de Maria și un cactus înflorit. Cum nimic nu este întâmplător, sufletul meu o înflorit și el citind rândurile scrise de voi, iar inima a vrut să oprească clipa bucuriei. Fiecare urare este o floare dintr-un buchet ce-l voi păstra mereu în suflet...\"
Cactus înflorit și un popas peste florile tale. Să îți iei de acolo, din acea călătorie numai Minunea.
Dora
Cactus înflorit și un popas peste florile tale. Să îți iei de acolo, din acea călătorie numai Minunea.
Dora
Pe textul:
„Magdalena Dale în dansul clipelor peste nervuri de timpi" de Maria Prochipiuc
0 suflu
ContextDepartea aceea este oarecum straina acum, oarecum familiara. Inquietante etrangete... ca si cum ai cunoaste+o din totdeauna desi, parca nu ai vazut-o niciunde. Aici nu e galbenul meu, sunt doar picături de lămâie. Adaug miere din fagurele clipelor și ceva se face licoare și leac.
Mulțam, tu păstrează acel galben, eu păstrez azurul spre violet cumva.
Dora
Mulțam, tu păstrează acel galben, eu păstrez azurul spre violet cumva.
Dora
Pe textul:
„Galben" de Ela Victoria Luca
0 suflu
ContextO privire în amănunt, ai reluat dus-întorsul acestor sensuri, multiple, ai văzut și umbrele și umbrelele, și trasul de păr al versului și simțul care se lasă dincolo de cuvinte, ai pășit discret peste fiecare substrat căutând rosturi, \"dinții\" privirii interioare sau ale fotografiei în nemișcare, ai descifrat și decantare în final a esențelor, fiindcă mereu după o metamorfoză interioară ne rămân esențele simple, prea simple. Ca și cum numai cu ele se poate trăi, orice am face, că o recunoaștem sau nu. Înaltă îți este deschiderea sensului, tălmaciule, să mai treci, căci uite e semn că ți-a încântat o brândușă privirea, steluța sclipește. Mulțumesc mult pentru senin de spirit.
Dora
Dora
Pe textul:
„Galben" de Ela Victoria Luca
0 suflu
Context\"până la urmă privești cum în chinuri din tine se rupe altcineva
tot tu – se ridică
își bea tacticoasă cana cu ceai își îndeasă cu pumnii
ochii în orbite își trage fața pe față și
pleacă la secerat de noduri și la cules de semne\"
Simt poemul ca pe o coală transparentă a unui oniric neliminar. și totuși, finalul așterne și limita. Și liminalul.
Elegant text, îmi pare că e scris la o lumină a oglinzilor de Murano. Poetul pe sine se coboară în sine și revine, nu ca o amintire sau o fantasmare pusă în scenă, ci doar ca o revelare.
Frumos te scrii, Mihai.
Hai lasă-mă să mai pun diacriticele o dată: \"scrașnește\" (Nu îmi place cum sună acolo lângă scârțâieli, dar tu ai ales știind de ce. \"Acompaniament\" la fel...), \"mașinarie\".
Intersecție a timpului cu durata, nu \"al\". :) (este intersecția timpului cu durata într-un punct sau... punctul timpului?)
Mai vin. E o odihnă cu har poetic, Mihai.
Dora
tot tu – se ridică
își bea tacticoasă cana cu ceai își îndeasă cu pumnii
ochii în orbite își trage fața pe față și
pleacă la secerat de noduri și la cules de semne\"
Simt poemul ca pe o coală transparentă a unui oniric neliminar. și totuși, finalul așterne și limita. Și liminalul.
Elegant text, îmi pare că e scris la o lumină a oglinzilor de Murano. Poetul pe sine se coboară în sine și revine, nu ca o amintire sau o fantasmare pusă în scenă, ci doar ca o revelare.
Frumos te scrii, Mihai.
Hai lasă-mă să mai pun diacriticele o dată: \"scrașnește\" (Nu îmi place cum sună acolo lângă scârțâieli, dar tu ai ales știind de ce. \"Acompaniament\" la fel...), \"mașinarie\".
Intersecție a timpului cu durata, nu \"al\". :) (este intersecția timpului cu durata într-un punct sau... punctul timpului?)
Mai vin. E o odihnă cu har poetic, Mihai.
Dora
Pe textul:
„Proiect de regret" de Mihai Vogoride
0 suflu
ContextUneori culorile sunt doar culori. Etajele doar etaje. Cuvintele doar cuvinte. Aripile oricum ar fi ele simt esenta zborului. Cind cel ce iti spune in fata ceva neadevarat si tu ii dai semne ca stii, si el iar sustine neaderul, si tu iar ii dai semne ca stii, si tot asa... se duc culorile. Ramin fotografii ale altor timpuri. Si apoi inca o realitate iti lasa necesitatea unei scjhimbari esentiale. Si atunci pina la ingeri, esti printre oameni. Si pentru ei, unele culori sunt aceleasi culori. Altfel.
Multam pentru cuvintele alese, fara majuscule pot trai mai bine.
Dora
Multam pentru cuvintele alese, fara majuscule pot trai mai bine.
Dora
Pe textul:
„Galben" de Ela Victoria Luca
0 suflu
ContextMaria, culorile mele se schimbă, sunt lumini și umbre, uneori nuanțe, alteori prea multe, care ne apropie sau ne indeparteaya. Putin oameni mai pot fi autentici in ceea ce sunt si simt. Și de aceea. Iar o schimbare aleasă de mine este întotdeauna spre bine. Spre sfinte lucruri. Mulțumesc.
Surprinderea este necesară. Cine mă cunoaște mă și recunoaște. Pe poezie pot lua felurite forme. În alte locuri e mai bine așa.
Să ne re-venim.
Dora
Surprinderea este necesară. Cine mă cunoaște mă și recunoaște. Pe poezie pot lua felurite forme. În alte locuri e mai bine așa.
Să ne re-venim.
Dora
Pe textul:
„Galben" de Ela Victoria Luca
0 suflu
Context\"acum aștept
trezirea în Kundalini să văd ce nume
de constelație
tocmai tu mi-ai putea cuvânta
pentru că
o dată și o dată va trebui să afli cât de mult
iubesc eu demodat gările\"
Mi-a fost aproape imposibil să scriu câteva cuvinte atunci când am citit prima oară. Să îți scrii atât de dincolo de uman dureriel și totuși atât de poetic este o sarcină la limita imposibillului, să poți așterne matur fiecare literă, dincolo de ghera ce strânge ceafa este o încercare frământătoare a cuvintelor-viață.
Azi poate eu nu mai simt zimbrii, ogarii și nici măcar arlechinul. Azi nu mai sunt decât \"într-un cer violat\". Gențienele îmi sunt priviri. Vei asculta. Joia uneori mor fluturii dar răsar îngeri.
Admir poemul tău, în întregime, Ama.
Dora
trezirea în Kundalini să văd ce nume
de constelație
tocmai tu mi-ai putea cuvânta
pentru că
o dată și o dată va trebui să afli cât de mult
iubesc eu demodat gările\"
Mi-a fost aproape imposibil să scriu câteva cuvinte atunci când am citit prima oară. Să îți scrii atât de dincolo de uman dureriel și totuși atât de poetic este o sarcină la limita imposibillului, să poți așterne matur fiecare literă, dincolo de ghera ce strânge ceafa este o încercare frământătoare a cuvintelor-viață.
Azi poate eu nu mai simt zimbrii, ogarii și nici măcar arlechinul. Azi nu mai sunt decât \"într-un cer violat\". Gențienele îmi sunt priviri. Vei asculta. Joia uneori mor fluturii dar răsar îngeri.
Admir poemul tău, în întregime, Ama.
Dora
Pe textul:
„Dureri apăsătoare în ceafă" de Adriana Marilena Stroilescu
0 suflu
ContextDorule, primii pași sunt mai grei. Fiecare a avut o experiență aparte, da, și cu mai marii și cu mai micii de pe agonie. Nu știu de ce mai mari sau mai mici, dar cert este că de fapt suntem astfel numai după spiritul nostru. Și în primele prezențe la Eliad, e într-adevăr o emoție greu împărtășibile, greu de retrăit, uneori o regăsim. Îmi amintesc și eu, era înainte de Paște. Și pentru mine a însemnat mult. Fotografiile au rămas. Și Scena cu Microfonul singuratec așteaptă. Nu am cunoscut atunci pe nimeni, iar Sache cu Amelii tocmai plecau. Și totuși am recitat pe scenă, fiindcă Radu nu m-a lăsat să tac. :)) Deloc. Atunci, nu știam pe nimeni acolo. Acum știu o mână de oamnei. Buni.
Eu de felul meu după joile de la Eliad scriu o poezie dedicată cuiva de acolo. Tu un altfel de cronică a sufletului. Frumos. Trăit intens, viu.
Să mai scrii. În orice joi.
Dora
Eu de felul meu după joile de la Eliad scriu o poezie dedicată cuiva de acolo. Tu un altfel de cronică a sufletului. Frumos. Trăit intens, viu.
Să mai scrii. În orice joi.
Dora
Pe textul:
„prima data la Eliad" de Doru Alexandru
0 suflu
ContextCorneliu, decupez pentru mine în astă noapte două, doar două din aforisme, iar un al treilea va fi motto pe pagina mea. De azi. Până nu știu când.
\"Omul - acest zeu derizoriu.\"
\"Visurile omenirii... cîte insomnii...\"
Dora
\"Omul - acest zeu derizoriu.\"
\"Visurile omenirii... cîte insomnii...\"
Dora
Pe textul:
„Însemnări aforistice XV" de Corneliu Traian Atanasiu
0 suflu
Context