Proiect de regret

am odihnit, eu, cititorul, langa versul mariei-tale, boierule, clatitu-mi-am talpile, clipocit-am clipa, gandindu-ma de sa las sau nu semn de trecere a ochilor mei peste ele, versurile,
si
zic ca ai croit bine, Mihaiule, \"își îndeasă cu pumnii
ochii în orbite își trage fața pe față și
pleacă la secerat de noduri și la cules de semne\", cu iz puternic de poet de NODURI SI SEMNE, ce-l stim amandoi, ca de aceea ne intalniram aici
si
mai zic ca la \"punctul de intersecție al timpului
cu durata\" trebuie sa fie musai un typo ca nu ai fi cazut tu in dezacord, incurcand franghiile regretului
cu care
nu-i asa, Mihaiule, nu-i asa,
ne spanzuram din cand in cand
doar ca sa uitam de noi insine...

prietenesc,
Livia

P.S. Nu stiu ce e \"liminar\"... lipsa la dictionar propriu...

\"până la urmă privești cum în chinuri din tine se rupe altcineva
tot tu – se ridică
își bea tacticoasă cana cu ceai își îndeasă cu pumnii
ochii în orbite își trage fața pe față și
pleacă la secerat de noduri și la cules de semne\"

Simt poemul ca pe o coală transparentă a unui oniric neliminar. și totuși, finalul așterne și limita. Și liminalul.
Elegant text, îmi pare că e scris la o lumină a oglinzilor de Murano. Poetul pe sine se coboară în sine și revine, nu ca o amintire sau o fantasmare pusă în scenă, ci doar ca o revelare.

Frumos te scrii, Mihai.

Hai lasă-mă să mai pun diacriticele o dată: \"scrașnește\" (Nu îmi place cum sună acolo lângă scârțâieli, dar tu ai ales știind de ce. \"Acompaniament\" la fel...), \"mașinarie\".
Intersecție a timpului cu durata, nu \"al\". :) (este intersecția timpului cu durata într-un punct sau... punctul timpului?)

Mai vin. E o odihnă cu har poetic, Mihai.

Dora

Poemul mi-a placut, am insa o nedumerire. Daca ceea ce se ridica din tine esti tot tu, iar acel tu isi bea \"tacticoasa\" ceaiul, ce sa mai inteleg? Ca fiecare barbat are inauntrul lui partea lui feminina?:-)