Ela Victoria Luca

Iti culeg dorul, il redau vietii, ti-l astern in suflet mai blind. Sa o pastrezi in lumina sfinta.
Drag,
Ela

să nu obosești prea tare
alergătura dimineții
pe după colțurile cercului
cu dumnezeu.
cu dumnezeu.
cu dumnezeu.

Mulți ani de suflet poetic, Andrule!

Cu drag, Ela
(M-a rugat Cătălina Vieru să îți urez și din partea ei!)

Bianca, stii bine ca nu sunt opaca si mai stii ca atunci cind fac o referinta la ceva ce ucide, la ceva absent prin non-prezenta, la ceva ce nu mai este si nu poate fi, definitiv absent, nu ma refer la o moarte concreta. Cred ca ai inteles totusi, sper cel putin.
Am revenit pentru a fi lumpede inteleasa. E drept ca de multe ori ma ia subtilul si sensul ascuns pe sus si uit, mereu uit, ca e nevoie de multe ori sa fiu transparenta.
De\', cuvintele astea... :)

Drag, Ela

Multumesc pentru cum ti-a placut acel vers. Uneori si eu fac la fel, adun dintr-o peozie doar acel vers unic, aparte. Te astept mai departe.

Daniela

Șoapta mării nu se sfârșește acolo unde se îngână cer cu pământ. De-abia acolo se nasc orizonturi...
Veni-va vremea... lor... Ceva mai târziu, mult mai târziu...
Până atunci... pașii copilei, ceva mai spre mare.
Că, de, va fi mai mare. Doar a dormit bine!
Drag,
Ela (și șoapte de noapte în mare)

Se șlefuiesc în tine cuvintele dincolo de prețul lumesc, ca și cum ai scoate din stânca minții numai spirit și irizări de suflet împătimit, ca și cum ai face din soartă doar acea bijuterie rară nenumită, ce poate să îți fie talisman la poarta vieții. Frumos, Adim, ca un făurar de bijuterii, liricul tău rămâne tezaurul ochilor noștrii.

deosebit m-a încântat finalul poemului:

\"Cu-n vaiet crud ce nu l-am alungat.
Încă sunt viu. În piatra adumbrită
Mai șlefuiesc al clipelor carat.\"

Drag, Ela

Toate le ai tu Andree
Si mai bune, si mai rele
Dar de-oi vrea sa stau la masa
Oare esti... devreme-acasa?

Un imperativ fluid si rotund este greu de creat, si iata-l, Adime, de tine cuvintat:
\"Și-mi lasă-n trup ecoul ferecat.
Eu nu-mi iubesc făptura, iubesc Omul,
Dar omul Om încă n-a fost creat.\"
Admiratie sincera pentru al tau sonet. E o reflectare dincolo si dincoace de om.
Drag,
Ela

Cătălină-Lină, eu când scriu ad-hoc, e semn că lucrurile acelea dospesc de multă vreme în mine. Când reflectez îndelungm e clar că ceva este neclar. :)) Mă bucură trecerea ta și de ai știi cât de mult ador tăcerea și discreția! Te aștept mereu cu același drag,
Ela

a se citi mai sus \"secretul\"
(din secret si uol a iesit \"secretuol\".
daca n-am secretara inca sa imi tina si mie toate astea... intr-o anumita ordine.)

\"te vrei o alta
intr\'o alta noapte
ochii se inchid si plangi
si razi
o viata ai\"

Ma las de joc ad-hoc si ma uimeste camelia inflorind in zimbet si in negura uneori, ea stie sa lase petalele aoclo unde sufletul o cheama. In tine, se arunca visele in acre ea s-a trait.
Frumos, Victor, acest aruncat in joc.

Drag, Ela

...voi relua cumva altfel, ca intotdeauna. Multam pentru cum ma simti de asa departe. Spatio-timpul nu joaca sah cu noi. :)

Ela

Ce adinca privire in tine, acum. Sinceritate-minciuna.
Doamne, cita ruga strabate din cuvintele tale toate. Te asezi intr-un lacas de durere si te privesti nestiind acum incotro sa o apuci.
Nici macar nu mai vezi ca cineva te vegheaza sau te indruma.
Tu ai nevoie de tine, de alt timp al tau.
Ce elogiu nebuniei aduci, tu, iar acum eu stau pe un gind si ma intreb: pina cind?
Indeparta-vei tu vreodat aceste neguri? Ce rost sa aiba lumina iubind cind tu din ea nu vezi decit o nebunie, o minciuna, o nebunie?
Ce viata nascinda lasi sa moara iar?

Sa nu te pierzi, sa nu te duci, tu.

Ela, ingindurata

Ploi-cuvinte, ploile indepartate din mine, acele ploin care isi au rostul uneori numai pentru o trista armonie. Le ascultam ca pe o simfonie a vietii. Multam pentru cuvinte.

Daniela

Cele dintâi treceri prin cuvinte iubire, ca o palidă reflectare a adorației trăită profund, într-un sărut abia rostit, abia lăsat pe o margine de lună, \"cand norii fericirii tale
imi picura tampla adormita\".
Se lasă poemul într-o noapte, \"sărut alb încununat de poala cerului\", peste inimi în dansul stelelor.

Frumoasă iubire picură aici.

Daniela

Doar o lume-i agonia
Intre alte lumi in cale
Ela scoate nebunia
Cu masura din pocale.

Heloiza mititica
A plecat cu primul tren
Sa n-o mai doara burtica
Cind scri-Ela un catren.

Si de suparat Diviza
Ne baga pe toti in Nato
Sa se-ntoarca Heloiza
Baga-ti mintile-n cap, fato!

Am tacut mult. S-a scris prea mult. In ziare, aici, in lume, printre noi. Am tacut. Ca de obicei cind ceva care absurdizeaza firea, omul, natura, legea, zeii si dumnezeii, eu tac. Nu pot nici macar sa acuz, sau sa iert, sau sa imi spun o umila sau anapoda parere.
Azi rup tacerea. Fiindca nu pot sa imi iau gindul de la aceasta imagine pe care tu, Daniel, ai afisat-o. Cele doua maini imbatrinite tinind un prea fragil copil.
Nu pot sa scriu prea mult. Doar atit: fantasma de atotputernicie, ca si cea mult, mult mai primitiva de autozamislire ce este intens nvestita intr-un om reuseste sa ii atrag magnetic si sa-i contagieze multi ani, repetitiv, pe multi oameni lucratori in sanatate si procreere. Si inca altii, pe linga ei. Ani. Cuprinsi intr-un scenariu care deja isi pierde contactul cu realitatea. Urmeaza nasterea copilului. El va fi celebru. In \"cartea recordurilor\" deja a ajuns. Cum va trai? Cu toate scenariile fantasmatice in care s-a conceput, s-a dat rod, a aparut, inca traieste, va trai. Cum? Nu stim. Nu pot face un prognostic fizic. Ma tem sa fac unul psihic. Fiindca as scrie o carte intreaga. Ma tem chiar si sa il insotesc in gind. Fiindca este ceva in felul de a fi fost nascut care absurdizeaza. Va fi o viata. Traita. Vom vedea cum.

Atit.

Drag, ingindurata,
Ela

Da, ma alatur lui ST de asta data cu deplin acord, frazele par a fi insiruiri de ginduri exprimate metaforic, nu proza. Si... este un roman cu titlul acesta pe care, citindu-l, in caz ca nu l-ai citit, iti va fi de folos.
In plus, in constructie este o repetitie (care paote avea rol bun in accentuare, in intensitatea starilor redate) ce ar fi fain de oprit la un moment dat, sau sa exprimi aceeasi stare prin alte cuvinte (margele, fire, flori... aparind de multe ori in putine fraze, alaturate).
Ai simt al cuvintelor, aseaza-le usor, ca pe un sirag inca nerupt. reusesti sa transmiti sensibilitate si gratie.
Gind bun,
Ela

Magdalena, cu gratia ta in cuvint eu ating sfinte linisti Marea mea azi este putin auzita. Tu poti de departe sa ii aduni valurile. Te astept cu drag, mai departe, daca va mai fi vreo mare promisa. Sau altceva.
Drag,
Ela

Unde se vor afisa poeziile selectate pentru votul public? Tot pe aceasta pagina? Multam.