Ela Victoria Luca

Bogdan, inca o data capacitatea ta de a trece dincolo de straturile metaforelor, simbolurilor, miturilor si imagourilor atingind esentele trairilor si a sensurilor ma uimeste. Cred ca atunci cind citesti un text reusesti sa desfaci treptat-treptat nu firele in patru, ci scoarte-scorte de suflet si idei. Deosebita interpretare, multumesc, da, ca si Linea anterior care a simtit ca ma intorc mereu la marea din mine, asa si tu ai inteles: \"Iata cum echilibrezi balanta si astfel poti judecata tu ce e bine si ce e rau in lumea asta reala a vietii.\" Multumesc.

Dana, promit ca te voi invata ceea ce iti prieste tie din aceste haine ale singuratatii tale, caci fiecare isi are propriile vesminte si porproiile clipe cind are nevoie de ele. Promit. De felul meu stiu sa ma tin de cuvint. Multumesc mult pentru ca ai mai prins un fir al intelesurilor, altfel decit ceilalti comentatori, fiecare dind astfel ceva-ul aparte din el insusi.

Drag voua,
Ela

Multam, Luv, ca ai intrezarit raspunsul de mine nerostit explicit, lasat ascuns in fiecare cuvint.
Cu bun gind,
Ela

Dedal, Dedal, ce cintec de opal! Imi place si ma joc acum imbatata de drag:
\"unghi de unghii dor sa-mi țină
buza-n luciul aromat\"

Frumos, revin, revin.

Drag,
Ela

Iasomia, neprevazute imi sunt cararile si clipele sufletului, prevazator imi este poate un inger. Multam fiindca mi-ai citit prin sferturi de sensuri. Revino si la celelalte sferturi...
Drag,
Ela

Tacuta, Miruna, tu ma lasi in nespus. Sensul ce capata sens. Multam pentru cit de adinc imi culegi tacerea din brate. Drag, Ela

Ană, iau miere de obicei și știu eu de ce.
Iar din poezia ta personală, cobor de la patru și rămân la trei. Acolo sigur nici hipo, nici hiper viața nu rupe până la sânge. Îți las urma a ceea ce mi-a atins celule roșii:

\"dincolo de lume, în mană cu o balanță,
cântăresc și măsor visele dinaintea zorilor\"

Ai în mână o Balanță, dincolo de lume. Cântărește și nu mai măsura decât necântăririrle.

Drag,
Ela în balans se la naștere și mult mai apoi

\"Spunea Cassian Spiridon, azi, că a fi poet este un blestem care te urmărește și care trebuie dus până la capăt. Și o responsabilitate. Poemele, odată scrise, trebuie împărtășite cu grijă și sfială de bijutier cititorului.\"

Sunt oameni. Scriu, aurari ai poemelor, culegind cuinte-piatra pretioasa, lasa pe pământ un fel de moștenire a sufletelor.
Astfel de oameni tu îi aduci, Alma, aici, acum, în acest mănunchi de întâmplări ale Sânzienelor. Jocul tău este nu cu mărgele de sticlă, ci un joc mai de demult, pe vremea când Zeii se împărțeau întru menire. O poartă mai departe.
Felicitări creatorilor Revistei, Poeților ce se regăsesc în paginile ie, Almei pentru cum îi aduni aici, în a ta scriere-spirit. (Și cu bucurie lui Adim. :))
Frumos.

Ela

Am încercat uneori o permanență ca și cum ceea ce caut de când lumea este acel fir invizibil care leagă trăirile de acum cu cele ce au fost dincolo de pragul acestor culori prezente, dincolo poate de alte timprui. O nunață din alte exsitențe, deși îmi dau seama că poate rama aceasta pe care o purtăm acum are un rost. Mulțumesc, da acele versuri nu au rezonat la întâmplare în tine.

Daniela

Dragii mei toti, va scriu in fuga si voi reveni... pentru fiecare in parte... net problems with my server. Noroc ca mai avem si la serviciu calculatoare...
Va voi imbratisa cu privirile printre litere, solii mei de lumini in zori.
Drag,
Ela

Oamenii seci, si surzi au umbre strigatoare la cer. fara mister. orice le-ai sopti sau urla, umbra lor are masca muteniei. destine de om si de umbra, dezacordate destine. stii bine, tu Licurici, ca fara lumina nici umbra n-ar fi. Sau ar fi numai umbra de umbra.
Multam de lumini. vad umbra privindu-ma direct in viata.
Drag,
Ela

Da, nu se vad inca. Am crezut ca e problema calcultaorasului meu slab care de-abia merge, dar nici aici, pe un altul performant nu apar.
Mai asteptam.
Sigur vor veni intre ultima zi de iarna si prima de martie.

ValiN, aproape de comic si totusi cit de srios comm tau. Multumesc, fireste ca sufletele cind dor e de rau si atunci de nu se cauta doctorul pentru ele, se ajunge si la maladii ale spiritului, caci trupul oricum e in continua suferinta.

Multumesc pentru gindurile tale inflorite.

Drag, Ela

\"pe fiecare dintre noi
ne mai așteaptă un înger
ca o poartă întotdeauna deschisă
ce ne bea apa de la botez
și timpul din mereu aceeași cupă
nefiresc de albă\"

Când cuvintele îți rămân ca un potir din care bei apă sfântă și când trecerile tale prin poezie poartă cu ele praf auriu, atunci eu, cititor simplu fiind, cum să nu rămân cu aroma de tămâie, ca după o sărbătoare sacră.
Vladi, \"nefiresc de alb\" este colțul acela de suflet care te face să fii într-un liric pur.

Frumos, ca atunci când icoanele cheamă.

Drag, Ela
(una din cele ce au citit poemele tale în astă seară la Eliad :) )

Corneliu citesc acest raspuns al tau si ma intreb daca este pentru mine sau pentru nu stiu. Adica nu stiu care din mine. Fiindca voi scrie intr-o zi si vei intelege. Ca inteleg atita de bine si patima, si facerea dragostelor, si vigoarea, si involburarea, altfel cum as fi putu trai cu asemenea intensitate? of. Dar ce fac, mai am nevoie si de tandru in pasional. Passo doble, passo andaluz.

Merci, ne mai regasim noi, vedea-vei.

Drag, Ela

Se pierde un vis, rămâne la capătul lumii între un \"prea alb\" și ochi de copil, între o inocență și o brutalitate omenească, ceva ce nu se poate șterge nicicând de pe retină, ca și cum nepământescul ar fi întotdeauna mai intens decât orice lumesc.

\"N-am știut niciodatã cât timp ținuse irealul. Soarele, ușor deplasat spre asfințit, parcã se învelise în coajã de portocalã roșie, cu gust de sare, sãpând prin ochi. De pe strãzile lãturalnice se auzeau îndemnurile icnite ale sãtenilor, care își mânau vitele, obosite, spre casã.
N-am crezut niciodatã vorbele celorlalți...\"
O chema Sânziana, ce sens are un nume, câtă vreme fiecare respirație are o altă istorie?

Dedal, tu i-ai dat un nume altfel:

\"mã-ntind ca o cruce, neștiind data
când sub mersul tãu mândru, ochiu-mi în cânt
va sta, *Sânziana Inviolata.\"

Poemul tău este viu. Este.

Ela

Un poem-căutare, un suflet în lipsă chemându-și la limita întristării dorul, metafore aproape jucăușe, unele inedite, imagini clare, am avut sentimentul că se cântă în ploaie, nu atât de dor, cât de iubire ferice.
Încerc să las aici versurile care m-au atras prin construcția lor deosebită, voi încerca să las și punctele în care poemul se cere ușor prelucrat, firește după impresia mea subiectivă.
Frumos elaborate îmi par:
\"nu e la îndemână nimănui
mursecatul luminii\"
\"frica de sine locuiește în stomac cu fluturii\"
\"clipocind am rotit curcubeul pe-un călcâi
deznourându-te\"

Ca puncte șlefuibile, mi-ar fi plăcut altfel titlul, primul vers are altă rezonanță decât întregul poem, acel \"feliate isteric\" cred că atenuează mult efectul versului anterior și chiar dă un sens ce nu cadrează aici, iar \"pălăriile tale sunt pline de tristeți\" are o ușoară tentă anodină, trimit prea simplu la imagini de filme \"Singing in the rain\", \"A walk in the clouds\" etc.

În ansamblu, poemul se aude ca o melodie văratecă.
Voi reveni pe pagina autoarei.

Ela

s-o nu so ca s-ar citi sho :)))

Ce m-aș prinde-n joc acuș
N-am fost nici la săniuș
Și-ntr-o clipă făr\' tăgadă
Vin spre omul de zăpadă!

Tare m-a înviorat poezeaua ta, Alinule! Să te mai \"joci\" așa.
Drag,
Ela

Doresc doar sa multumesc celui ce a stiut sa ma aduca marii inapoi cu faclii vii trei nopti, aprinse de atit de departe. Cred ca fara petalele lui de ginduri si trairi sincere nu as fi putut scrie nici caisul, nici Ingerul si cu atit mai putin Marea promisa - Femeie de dor.

Simpatic text si bine scris, cu intelesurile si subintelesurile lui. Mi-a amintit de o fetita care curind a avut la scoala de facut o conitnuare a fabulei \"Greierele si furnica\", ea scriind acolo ca daca greierele nu ar insoti-o pe furnica cu cintecul lui, nici ea nu ar mai avea spor la treaba!Mi-a placut sa te citesc azi.
Ela