poezea

Dulce joc de copii, dulce joc de cuvinte, nasc dor de om de zapada...

Ce m-aș prinde-n joc acuș
N-am fost nici la săniuș
Și-ntr-o clipă făr\' tăgadă
Vin spre omul de zăpadă!

Tare m-a înviorat poezeaua ta, Alinule! Să te mai \"joci\" așa.
Drag,
Ela

A nins si fulgii imi sunt salba
A nins in mine si-n ograda,
Vad o statuie ninsa, alba...
Sunt eu, sau omul de zapada?

P.S.revin, caci cuvintele Elei mi-au amintit acest cantecel din copilarie si mi s-a parut ca tare se mai potrivea si el aici...:))

Aline... te joci, te joci tare frumos... timp este pentru acest tip de exprimare a fiintei umane... poate cea mai apropiata de esenta.

să vă zic, eram sâmbătă seară cu zână cu tot în stație. ningea așa fain, mai erau acolo încă mulți așteptând, și-i cuprinsese pe toți hârjoana în zăpadă, plutea în aer ceva. nici n-am băgat de seamă că ceasul era mult peste ora ultimului tramvai. și-am plecat pe jos spre casă, grupulețe și perechi, înșiruiți printre nămeți, cale de vreo oră până în rahova. să tot vină așa ore, tare mă bucur că mai știți despre ce e vorba.

vladimir, jocul și viața sunt pentru mine la fel. spre disperarea serioșilor din jurul meu ;). iete, de vreo trei luni mă joc de-a poezia, asta-i treabă de om serios?