O mie de sori

Doua obiectii am: mai intai ai preluat ideea cu piatra ridicata si gasete-ma dintr-un film, ceva despre adevarata evanghelie a lui Hristos. Apoi cum de va ies voua cifrele atat de rotunde.1000. Mie imi da mereu pe la mijloc. Poate nu am imaginatie sau doar fug de banal.

versetul cela e suficient de celebru (dinaintea filmului la care faci referire), încât socot că-l pot cita ca atare.

faptul că te disociezi (prin sintagma \"vă ies vouă\") de un anume grup plasează comentariul tău oarecum înafara subiectului poeziei de față. dar ceva tot ai sesizat, și anume că e vorba de ceva \"pe la mijloc\" și că trebuie fugit de banal. nu e rău, mă declar mulțumit

îți recomand ca, în loc să te declari înafara unor grupuri imaginare, să mai cauți pe site, vei găsi poezie de toate formele și cu cele mai diverse tematici. cu răbdare îi vei identifica pe autorii care îți sunt potriviți și de la care eventual vei putea învăța ceva. desigur, de la timidele mele încercări poetice nu e mare lucru de învățat

eu, in schimb, cititor fidel al textelor tale si care are aceeasi problema cu numerele rotunde(si culmea, tot mie ):)
citit cu placere.Dar din pacate, comentariul meu nu te poate nici el ajuta prea mult...:)

cu drag,

ești tare răbdătoare carmen, mult mai răbdătoare ca mine, de stai mereu așa aproape.

Găsesc că în numai în 24 de texte ai făcut un salt spectaculos, ajungând până la foarte reușita poemă \"Analiză spectrală\", remarcată, am observat, cu majuscule de comantatori. Și textul de față are fațetele lui iteresante, chiar dacă folosește destul de vizibil anumite simboluri, care, la o adică, puteau fi suficient de bine prelucrate, pentru a căpăta o nuanță personală mai accentuată și a înlătura sentimentul de \"deja vu\" care-i reduce din tenta de originalitate. Dar, în schimb, aci se străvede o mână care devine din ce în ce mai sigură în construcție, și din ce în ce mai incitantă ca timbru. Ca să nu mai pomenesc de abila mânuire de vers clasic: vezi \"Umbre de toamnă\" și \"Veghe\", precum și \"Poezelele\", cu nimic mai prejos ca reușită și ele. Ca adept al versului clasic, pe care-l consider drept piatra de încercare a priceperii în materie de exercițiu liric, nu pot să nu remarc și această latură destul de bine și convingător reprezentată în scrisul tău. Aceste lucruri și altele încă, îmi dau certitudinea că vei deveni un emul de prima pagină, al acestui sait.

Îmi plac gândurile tale \"pictate\" atât frumos în versuri.
Te-am citit dintr-un suflu și a meritat.Subscriu hermeneuticii textului făcută de Ioan, care cred că este mult mai avizat decât mine.Felicitări si astept să te mai citesc.
Cu drag,
Taisia

ridică piatra, mă vei găsi dedesubt
închide ochii și mă vei vedea
deschide-i și mă vei vedea, remarcabila strofa. Jocuri inspirate de cuvinte, simplitate si cursivitate.
Un text bun, ma bucur ca l-am citit
mi\'raj

am rămas multă vreme blocat, nu prea mai am cuvinte, dacă ziceți voi că merge, eu ce să mai zic. nu-i dădeam nici un credit acestei poezici. mulțumesc din suflet de încurajări, ne citim reciproc. inspirație!

Citesc textul acesta și incerc sa-mi revin din alte citiri, dar fac lucrul acesta, așa la întâmplare, și tot tu și tot textul tău, revin că și așa sunt dusă… textul acesta pe care îl pot numi cu toată responsabilitatea poezie, are o organizare specială, cuvintele au un loc anumit în fluxul enunțurilor. Prin schimbarea locului cuvintelor :

între mâinele de ieri și ieriul de mâine
între
în

s-ar pierde poate armonia pe care poate ai dorit să o așezi acolo cu toate că se mai poate interveni, eu respect locul cuvintelor și mă rezum, doar sa spun ce cred despre ele. A doua strofă mă duce într-o lume de reverii, e un fel de ambiguitate aici:

o mie de sori
și iubita cu ochi de smarald
se află nici acolo nici aici
nici aproape nici departe
se află

dar această stare e tocmai pentru a scoate în evidență prezența iubitei pretutindeni, de ce pretutindeni, tocmai pentru a înțelege subtilitatea acestui poem de iubire.

Voi reveni să văd ce nu-mi place!

ridică talpa, mă vei găs /- aici e întreg poemul !!

maria, îți mulțumesc pentru tălmăcirea așa sensibilă a acestei semi-poezii a mea.