Ela Victoria Luca

O balenă... pe uscat!...
Ãsta este idealul:
Ea la plită, la gătat,
Tu pe... mări, cu virtualul.

(Ioan Diviza)

Iete, bre, ce divizare
Făcu el de dimineață!
Am acu\' ș-o-ntrebare
De balenă: asta-i viață?

Iubire, iubire, sidefie simfonie inchini tu, Marie, Geei, pentru a ei iubire de poezie!
Multi ani, Geea, multi ani de nevinovatie de primavara, de iarba, de muguri, de radacini...

Drag,
Ela

Nicholas, mă încânți tu cu această transcriere spre iubire a poeyiei mele. Esențial aici este felul în care Tainele se picură în om și cum îl metamorfozează. E o poezie șoptită ca într-o rugăciune. Și las loc cititorilor să vadă mai departe, fiindcă sunt încă multe de văzut.
Mulțam fain pentru această trecere a ta, eu te aștept ca Sfinxul. :))

Drag, Ela

Mihai, subiectiva voi fi, fiindca tarimul umbrelor explorez si ale lor taine, iti amintesti, desigur.
Insa aici tu imbini prin cuvinte-couri umbre reci peste inimi in ruga, nepieritoare cuvinte ce nu pot decit sa aprinda candele.
Versurile tale sunt intr-o poezie-intrare in minastirea sufletului si te lasa pe lemnul trosnind al gindului trist.

Deosebit mi-au placut vresuri pe care uite, eu le vad asa, incrucisate, poate vor descatusa altfel ale tale umbre:

\"E prea târziu să cumpăr înc-o zi
Pe visul meu nu dau de mult vreun sfanț
Pe-o stradă rastignită în ecou,
Va răsări o novă sau o moarte,\"

Cind aripile se sparg, ramine zborul. Cind umbrele se incatuseaza, ramine lumina.

Frumos poem, te-ar invidia si umbrele, si luminile lor.

Drag, Ela

Figuri de iubire. Poem grav, limpezind firesc lucrurile, indiferent ce a fost sau n-a fost:
de-acum trebuie să respectăm regula jocului
de o parte
iubirea declarată
de cealaltă
bulevarde noi pentru amante

Ce conteaza ce forma ia iubirea, aici versul ia contur echilibrat de trairi, se cauta printre metafore simple.
Directii diferite pentru el si pentru ea. O singura directie a ideei, o coerenta deloc pierduta in tot ansamblul poemului: \"nu ma mai privi\".

Indeosebi remarc:

tu
să nu mă vinzi
am soarta unui plop
condamnat să crească într-o singură direcție

Cit de simplu se pot transcrie in imagini intimplarile grave, Nia... Si cit de frumos...

Drag, Ela

Atingi aici pereti de suflet, ferestrele si usile tu le-ai batut in cuie, nici macar durerea, nici macar surisul nu mai pot iesi, nu mai pot pleca inchise, ferecate, ascunse acolo. Ce piatra vie, totusi, cind atita viata pastreaza in ea. Superb finalul, Marie...

\"înflorește piatra
iubite
tu nu mai
ești.?\"

Frumos, asa vad eu de departe, iti dai seama cit de frumos e acolo, in aproapea ta.

Drag, Ela

Frate draga iti spun eu
Stau bine cu gramele
Cind vorbeam de Supra-eu
ma muscau moralele!!!

:))) mai, leitenantii ahstia zau!! sunt acu` cam sub ofiteri, nu??? :)))

Drag, Ela

E firsc sa avem, fiecare din noi, alte perceptii asupra iubirii. Ca si asupra fiecarui moment de viata. Asta nu este nici de condamnat, nici de aruncat la lada de gunoi a existentei, atunci cind \'celalalt\' este altfel decit tine, la un moment dat. Uneori incapabili, uneori intolerabili, uneori jignind... toate astea oricum iti inchid drumul catre cunoasterea si intelegerea celuilalt. In masura in care chiar doresti sa il cunoasti si sa il intelegi.
Nu cred ca ai cerut explicit sau implicit prin ce ai scris aici sa fii combatut cu contraargumente si chiar condamnari. Asa cum nu cred ca mai este necesara acum o dizeratie in plus din partea ta. La ce bun?
Fiecare va lua din ce ai scris ceea ce doreste, ceea ce a inteles; va simti si va gindi diferit. Unii vor fi de acord cu tine, mai mult sau mai putin. Altii nu vor intelege vreodata. Asta este.
Maturitate inseamna sa poti spune celuilalt si despre duș, si despre ceasul de la mina, in asa fel incit cuvintele tale sa nu fie impregnate cu sentimente sau impulsuri negative, ostile. Nu cuvintele jignesc, Sache, ci afectele transmise prin ele.Se poate spune orice, orice adevar fara sa jignesti, ranesti, lezezi, ofensezi. Trebuie doar sa stii cum si cind sa o faci.
Dar asta chiar este o arta a umanului din noi. In filigran de suflet.

Adina, doream sa adaug doar la comentariul anterior ca desi imi plac duminicile, singurele yile ale mele si numai ale mele, poemul tau in care arati tablourile unor urâțenii de duminici totuși mi-a plăcut deosebit. :) Iubesc duminicile, să nu uiți. :)

Daniela

Angela, de mult nu am mai adunat in mine atita tacere citind, atita linistita tacere.
Esti har in fiecare vers.
Multumire tie ca mi-ai inspirat raspunsurile;
Ti le voi asterne intr-un rasarit.
Le vei recunoaste, desigur.

Drag,
Ela

Hei, cum sa uitam motanu\'
Ce-a cazut intr-un borcan
Cu smintina si-apoi un an
Nu i-a mai placut... romanul!

(a doua epigrama pt Dumnealui, ce onor)

\"la naiba, Nichita,
am nevoie de un cuțit ascuțit bine să îmi crestez conturul
și să pic
să bubui cu mine de pământ
să nu mă mai doară dragostea de tine
și să mă rostogolească vântul departe
departe
departe\"

Nichita ne este, în orice poveste scrisă și nescrisă de la el lăsată. Dincoace de el, greu se mai pot scoate nebanalizate \"litere, litere, sunete, sunete/locuitori ai cuvântului\".
Bursucel, a neputință cânta uneori și Nichita...

Drag, Ela

constantine, cind stirnesti valuri n-ai de ales, trebuie sa le faci fata. asa disectie sub microscop electronic n-am mai simtit, si cu asemenea taieri de sensuri (ca parca imi lasi impresia ca totul a zburat pe linga bisturiul mintii tale. dar, cine stie, poate ca foloseste: tie, sa te dai pretios in ale neintelegerii, mie sa ma dau la o parte si sa cuget de ce exact interstitiile de suflet tu le faci bucati ne-traibile in poezie. Si e bine ca mi-ai facut mie acest gen de deformare (caci nu e formatoare de sens comentarea ta totusi), decit sa o faci cuiva care chiar te-ar si injura. Poate de aceea m-ai si ales... ai simtit tu ca nu dau cu nuca-n perete. Birjari pot fi si sub taisuri de minti neintelepte.
Multumesc pentru disectie. Ucigasa, cum spui tu. Paradoxul este ca am ramas in viu, am ramas in alb, Constantine... De ce ai intentii de a \"ucide\"? Te-as ruga sa nu raspunzi totusi. Din bun simt pentru cititori. Am si adresa email personala. Daca te intereseaza, o gasesti.
Succes mai departe, in ce in-druga-re aduci scrierilor!

Tu care imi vezi nuantele nu te puteai lasa inselata de cenusiul pietrelor vechi... La ceasul amiezii soarele deschide petale. Si ne poarta dincolo de maluri. Multam ochilor tai cititor de culori.
Drag, Ela

De unde și cum. Ascultă și atunci când va fi clipa vei auzi. Deschide numai acele porți care se deschid. În rest, nu forța nimic. Nimic. Totul curge. Cumva. De undeva. Esențail este să poți da la o parte ceea ce nu curge.
Drag, Ela

La un asemenea festin al zilelor (si noptilor) nu pot sa nu trec, si nu pot sa nu gust dintr-\"un vin nou
din sîngele meu îngrămădit în cearcăne\", fiindca tare bine se potriveste la ora asta \"aluatul umed al unei lipii
pregătită pentru focul de veghe al nopții\".

Si nici \"ospățul armistițiului meu cu viața cu moartea\" nu ma lasa deloc rece, caci stau inca la o candela a spiritului tau îngeros de generos. Rezervă-mi un scaun, te rog, fără picioare, am obosit de atâta mers degeaba. Aici pot sta locului.
Drag,
Ela

Raul drag, eu am dat un simplu raspuns la un simplu comm. Poezia aceasta nu poate fi placuta tuturor, iar eu chiar am incredere in oamenii mei, prietenasii mei, sau in cei care stiu cum sa imi aduca invataminte, precum si in cei care vor veni incet-incet sa citeasca si vor ramine.
De aceea m-a mirat comm de mai sus.
Ma bucura trecerea ta, mai ales ca de fiece data tu desprinzi ceva aparte din scrierea mea, fie ea poezie, gind, eseu, epigrama, proza.
Fiece om are dreptul sa vina, sa lase un cuvint, sa plece, sa revina. Eu stiu sa il primesc pe fiecare in parte, dupa a lui trecere.
Tu, verde-sticlos, eu indigo-mat.

Drag,
Ela

Mihai, miști cadrele din \"păduri virgine\" în sahare (aici aș fi schimbat un pic) și, după un început stângaci, desfășori o frumuoasă curgere:
\"nu pot suporta liniștea
îmi face bucățele auzul\"
apoi se-ncurcă firele în \"melcul nebun\" ce proiectează viteza pe un ecran panoramic, dar se descurcă iar firul poeziei când spui:
\"mi-e rău de bine
de tine

de când m-ai luat pe datorie
de la moarte
mi-e sete sa mai mor puțin
numai să mai pot fi cu tine\" (Aici rămn un pic mai mult în cadru, căci îmi place imaginea și gândul tău elegant trăit)

Și după câteva cadre la care nu adaug deocamdată nimic (ba da, imaginea curcubeului pe armură mi-a plăcut), ajung la ultima imagine, reușită:
\"pe cristalinul unui mâine
cu tine\"

Pe mâine, Mihaie, cristalinul meu te întrezărește ușor. :))

Binețe,
Ela

Intre-deschise sau intre-inchise, usile ne sunt in fiece zi treceri dinspre noi spre ceilalti, dinspre o clipa spre cealalta, dinspre un rost spre alt rost. Mă bucură trecerea ta de acest prag, ușa mea fiindu-ți larg deschisă.
Drag, Ela

Un tata, o copila, un om, o lumina, orice ne poate invata cele 3 taine ale lumii, din cele ce ne sunt date sa ne fie noua intimplare si plasmuire. Eu cind vad uneori chipuri de copil atit de frumos luminate, dincolo de orice temere, simt ca acel tata, acea mama, acel om l-a purtat intr-o sfara de lumina, cumva. Si despre asta scriu aici, atit de simplu. Multam Adinuta, copil frumos, tu.

Drag, Ela