Ela Victoria Luca

Noiembrie și gallée... vouă

\"Personalitatea poetului este foarte puternică, da, e poet în curând va lansa o carte, apariția nu numai pe sticla monitorului, ci și pe hârtie. Eu de cele mai multe ori lucrez în excel și mă întâlneam cu, Costin printre coloane, nu înțelegeam de ce suma era mereu plus unu la componente electronice, se vrea ceva de genul integratului, în felul acesta poate fi supus a fi receptor de semnale estraterestre. Ce zici, dacă ai primi un semnal de genul? Faptele bune - sunt foarte importante în viața fiecărui om, fără dragoste nimeni nu este în stare de sacrificiu propriu. Daca inima ta nu este plină de iubire atunci nu te poți jertfi pentru alții, nu poți lua din puținul tău și să dai celui ce nu are nimic, nu poți să dezbraci o haină și să-l acoperi pe cel gol... să ai curajul să-l îndrepți pe calea cea bună pe cel care nu o cunoaște..\"

Costin cel creionat de Maria, are mai mult decât nivelul spiritual desprins din ceea ce lasă în cuvinte, Costin acesta este Înalt și are pasul frumos, are voluta cuvântului, are simțul rezonanței afective și chiar și atunci când percepția sa este în alt loc, se retrage pentru a reveni. E surprinzător, da, are ceva din însingurarea unui lup de stepă, dar și ceva din măiestria unui făurar de poeme. Spun făurar, fiindcă la el versurile nu sunt scrise, ci prelucrate. Au simplitatea galees-ului, esențială este lumina care le străbate.

Maria, acest portret al Omului, Poetului și Muzicianului este deja protretul unui spirit, pe care tu, cu ochiul tău interior niciodată închis, l-ai văzut așa cum puțini oameni îl pot vedea.

Să poți face, Luv, din fiecare creație a ta un rod al luminii.

Ela

Poem al unei mâini feminine care atinge o scriitură sensibilă, care conturează luminos un alt portret de femeie, tămăduitoare, din cum arată subtitlul. Contur în linii vagi, pe alocuri, în joc de lumini, cuvinte ca niște mici safire presărate pe margini de vers, discret.
Remarc versurile:

\"O femeie nu calcă nicicând tăcerile\"
\"O femeie nu irosește niciodată piatra,
uneori inel, alteori scriere\"

și ultima strofă aproape desăvărșind chipul celei pentru care poezia este ca o ramă din lemn de cedru:

Lut târziu
în palmele nu-știu-cui
ea nu sfârșește nicicând crugul,
mereu ardere, zbatere, ducere

Acord acestui text o steluță pentru a încuraja autoarea să își lase în continuare scriitura înspre profunzimi de cuvânt.

Ela

Tu care ești a lui Adam, cred că ai privit textul acesta în forma lui născândă sau mi-ai auzit nemulțumirea în timp ce îl scriam. Urma urmelor o luăm, căci este cea care ne duce înspre rădăcinile cuvintelor. Păstrează finalul, are ceva din pagina de mâine. Pe curând, printre Literre.

Ela

Domnule Tudor Negoescu, mulțumesc pentru răgazul de a citi această înșiruire-autocritică. El, cititorul meu de seară, este aici, în mine, înainte de a închide ochii recitește cele scrise și mai are în fiecare seară câte ceva să îmi spună despre lacune, neînțelesuri, erori, șlefuiri etc.
Trecerea dvs. mă onorează, aștept păreri critice, din cele care construiesc în timp un eu poetic autentic.

Considerația mea,

închid acum</i>

</i>Cititoarea mea de azi, pagina aceasta este un fel de a(-mi) aminti cum este să privim poezia cu reverență, înainte de a o citi sau de a o scrie, lăsând deoparte nașterea, moartea, erorile de Trăire. Mulțumesc, Pierre.

Ela

Nu doar teatru, de această dată, așa cum eram obișnuiți să ne invitați, ci și dans, modă, în regia aceluiaș generos om Dan Simion, cu eleganta prezentare a poetului nostru, Bogdan Gagu. O scenă decorată pentru a ne aminti că arta este mai presus decât orice întâmplare a zilelor.
Frumoasă duminică ne pregătiți, ne vom lua cele mai potrivite aplauze.
Felicitări!

Ela

\"durerea sacadată a chitării
pe toate corzile
sfîșiere strigăt pînă la capăt
mîinile mele
mîinile tale
adumbririle revenirile
oprire\"

Ritmul cel ce niciodată nu strivește pasiunea. Dincolo de orice zvâcnire a dansului, se simte spargerea anotimpului, atunci când femeia în roșu își înalță elegant brațele întru viață.



Ela

și acea Lumină este
aprinsă rămâne și de lemnul
o putrezi și de piatra s-o
înnegri
iar cel ce uită să asculte
ceea ce îi rostește rostul
va afla în miez de vânt
scânteia
cea care îl face să
Fie

Mulțumesc, mi-ai spus cumva goodmorning sunshine, nu goodnight moon. ;)

Ela

De adormirea într-o vioară tare mi se face dor uneori, de legământul lemnului și toaca cea cea care vestește mi-e tăcere. Și când urmele de sine rămân vântului, te lași în pragul porții spre a vedea cum vine alt timp. Mulțumesc pentru apropierea de cuvânt.

Ela

Trecerea spre ceea ce îngroparea în viu se face lege nescrisă, trecerea spre Absentul din noi, în acest poem e mai mult o strigare în șoaptă, permisă fie-mi alăturarea. Fiindcă fiecare vers se întoarce spre chemări și fiecare chemare se face vers. Chemarea a ceea ce neîngropat rămâne.

\"dar mai ales aduceți-mi-l pe cel absolut
aduceți-mă la mine
pe cel ce nu-și va lăsa tălpile nici în sicriu sărutate
aduceți-mi-l pe cel ce vrea să se îngroape
de viu în alții
și moartea îl va găsi dispărut\"

\"Dar tu între timp\", ruperi din real. Reveniri la ziua cea de toate vremurile, când \"abstractele tălpi\" ating o dată pământul, o dată cerul.

Deosebit poem, admirația mea pentru Creația Poetului.

Ela

Nicidecum, doream doar să amintesc că fiecare din noi avem rolul nostru și responsabilitatea a ceea ce facem, ce spunem, ce creăm etc. Și cred că citatul are și alte înțelesuri. În nici un caz management al artei. ;) Ci de grijă față de o anume creație. Cele bune,

Cristian, sunt convinsă că vezi și partea bună a lucrurilor și a oamenilor. Fiindcă există. Aici tu încadrezi la eseu. Eu consider că este o pagină de \"personale\". Eseul necesită alte criterii de scriere, pe care le cunoști îndeajuns. Revolta și regretul tău se simt și le simt mulți. Și de aceea se fac eforturi de schimbare. Vizibile, ce trebuiesc recunoscute și continuate.
FrustraNt sau nu, ca lumea actuală. Noi alegem cum să ne descurcăm cu frustrările și ce să alegem pentru a ne hrăni mintea. Crede-mă, resurse în jurul tău găsești. Și în tine. Esențial este să știm să alegem bine.
reparcurge ceea ce ai scris aici, corectează pe alocuri erorile de scriere, noi te citim.
Și în loc de încheiere:

\"Iluzia cu care se îmbată autorul atunci când își produce opera e că aceasta își va găsi singură, de la sine, fără ca el să fie nevoit să intervină, un public, dacă nu de masă, cel puțin pe acela, flatant, elitist, al unui happy few, compus dintr-un mic număr de cunoscători. Iluzie întărită și de faptul că, din când în când, acest lucru chiar se întâmplă. În general, însă, nu este îndeajuns ca autorul să-și termine opera pentru ca el să nu mai aibă de-a face cu ea. Îi rămâne s-o și susțină, s-o prezinte sau să se înconjoare de persoane care s-o facă pentru el și chiar să publice \'manifeste\' care să atragă atenția asupra ei justificându-i originalitatea prin motivații teoretice, estetice sau politice. Cu o operă se întâmplă la fel ca și cu un nou-născut: ca să se mențină în lumea în care a fost adus, are nevoie de îngrijiri; trebuie prezentat anturajului, pentru a fi cunoscut și recunoscut.\" (Didier Anzieu, despre procesul actului creator)

Poezie.ro este adusă lumii, prezentată, cunoscută și recunoscută, prin cei ce au creat-o, cei ce scriu și cei ce o reprezintă în continuare. Fiecare din noi are aici un mic rol, volens-nolens.

Să ne \"vedem\" prin scriitură și peste încă mulți ani.

Ela

Revin pe această pagină pentru a-l felicita pe Daniel Bratu atât pentru apariția sa în antologie, cât și pentru publicarea prezentării cărții Ancăi Anghel Novac, \"Exercițiul urmei\", prezentare inedită prin iscusința conturării portretului de autor. (Daniel Bratu: \"Exerciții de lectură\" - \"În fiecare clipă, transformările ne cuprind, sunt vârste ale cuvântului care, se știe, la început a fost. Tablele de valori, construite pe scările timpului, suportă în permanență prefaceri, iar jocul profund al relativității desface urmele, inoculând teama pistelor false...\" (Ed. Liternet)
Felicitări și admirația mea, atât Ancăi Novac, cât și ție, Daniel Bratu.

Ela

Celor ce doresc să cunoască câteva lucruri în plus despre poetul Liviu Ioan Stoiciu, vă semnalez articolele lui Paul Bogdan de pe poezie.ro, printre care îndeosebi:

http://www.poezie.ro/index.php/article/140246/index.html

precum și o prezentare portret realizată în filigran de Mihai Vakulovski:

http://www.tiuk.reea.net/3/212.html - \"Mihai Vakulovski - Despre cultul personalitatii semnelor lui Liviu Ioan Stoiciu sau Limbajul propriu ca autodenuntare\"

Sau: Em. GALAICU-PÃUN: \"Liviu Ioan Stoiciu - O biserică mergătoare\" (http://sud-est.md/numere/20021027/article_23/)

Lectură interesantă,

Ela

Felicitări Dorin Cozan și Ovidiu Oană pentru apariția în Symposion-ul ieșean, pagina a opta este dăruită de Adi Cristi constant poeziei noastre.
Gratitudinea mea, Adi Cristi, pentru deschiderea acestei pagini.

Ela

Felicitări Domnului Liviu Ioan Stoiciu pentru volumul său de versuri ce va fi lansat la Gaudeamus. Mulțumim pentru susținerea sa constantă la proiectele poezie.ro și îndeosebi la realizarea antologiei poezie.ro, prima ediție. Prețuirea mea, Marius, pentru implicarea ta deosebită în toate aceste evenimente ale site-ului nostru, alături de ceilalți editori și colegi.

Ela

Dinspre toate cele ce ne dau rostul, uneori născutele sau nenăscutele sunt pietre-ntunecate. Și când rostul se face nerost, îl simți până-n rărunchi, chiar dacă ți se spune că pe lume așa e de când omul. Îți mulțumesc pentru semnul de Labiș. Cât despre cumpănă, e semnul nostru. Și simt că ești aproape. Citesc. Ce mai contează culoarea pe care o purtăm când acolo undeva neîntregirea își spune cuvântul?

Ela

Volumul antologic ce cuprinde o parte din cele aici scrise de cei ce ne suntem întru poezie, întru a ne redeschide cărțile cele ce au fost scrise și cele ce vor fi, pentru mine este o bucurie. Faptul că se lansează la Târgul de carte Gaudeamus este remarcabil.
Efortul celor care au contribuit la acest volum merită susținut, respectat și urmat.
Felicit întreaga echipă a poezie.ro care a colaborat la această primă realizare!

Ela