Cititorul meu de seară

\"uită că eu când nu am aer nu pot avea loc de cuvinte
iar ceea ce scriu sunt doar urme urme urme atât
și atunci eu respect doar urmele urmelor\"

nu sunt poet doar revelatii si urme prin urmele din ceilalti si culori curcubee de sentimente... si stari de zbor...

\"nu mai acceptă nici cea mai mică eroare de trăire
își lasă deoparte nașterea moartea și deschide o singură carte
nu mă vede aprinzând lumina în fiecare cameră dinspre sud
are ochii obosiți de cititul în oameni\"
radografia sufletului...

.... celălalt vers de ar fi atât de simplu precum sună...

\"el uită iubirea în alt calendar își numără amintirile înapoi\" ...



\"M-ai întrebat ce mi-amintesc eu din București și dacă îmi mai amintesc ceva. Eu nu am amintiri, eu am numai bucurii și dureri și visuri și mai știu eu ce, dar nu amintiri. Și de c e nu? Pentru că mă împotrivesc din toată făptura mea morții, celor cari au fost cîndva vii și libere iar acum sînt încheiate și cusute pe pînza istoriei și de unde nu le mai scoate nimeni decît sub pedeapsa sacrilegiului. E în sufletul meu o groază de stagnare, de moarte, de sistem care e numai sistem. Și iartă-mă, eu nu sunt filosof ca prietenul meu Surendranath, dar memoria, aducerea aminte la răstimpuri și parcă detașat de ceea ce ai fost tu atunci e moarte.
Vorbește Rabindranath Tagore/India/ M.Eliade


\"lasă-mă așa fără nici o pagină o scriu încă pe a ta\"

fiecare idee de feminitate ar trebui sa sune doar asa... carte cea minunata despre o EA o carte cu pagini ALBE...cea mai completa...
minunat ce ai scris iar nu mai stiam daca fac fata comentariului...

cu drag
Pierre

</i>Cititoarea mea de azi, pagina aceasta este un fel de a(-mi) aminti cum este să privim poezia cu reverență, înainte de a o citi sau de a o scrie, lăsând deoparte nașterea, moartea, erorile de Trăire. Mulțumesc, Pierre.

Ela

închid acum</i>

Dragă Ela, de multe ori, cititorul nostru de seară devine un critic orgolios și impresionist, intransigent, care nu acceptă erori de pilotaj. Mai ales erorile noastre umane. Și noi sîntem novici în arta pilotajului...iar aparatul nostru de zbor este o diafană înșiruire de cuvinte...avînd drept combustibil sufletul.

Domnule Tudor Negoescu, mulțumesc pentru răgazul de a citi această înșiruire-autocritică. El, cititorul meu de seară, este aici, în mine, înainte de a închide ochii recitește cele scrise și mai are în fiecare seară câte ceva să îmi spună despre lacune, neînțelesuri, erori, șlefuiri etc.
Trecerea dvs. mă onorează, aștept păreri critice, din cele care construiesc în timp un eu poetic autentic.

Considerația mea,

Tu ai avut ascuns textul asta? Mi se pare ca l-am mai \"vazut\" cu tot cu comentarii. Desi data e ieri/azi.
Versul din final m-a incantat. Apoi, e o negura ascunsa in poemul acesta, care te face sa-ti cauti \"urmele urmelor\". Cititorul de seara isi pierde uneori propria umbra apoi, debusolat \"isi numara amintirile inapoi\".

Tu care ești a lui Adam, cred că ai privit textul acesta în forma lui născândă sau mi-ai auzit nemulțumirea în timp ce îl scriam. Urma urmelor o luăm, căci este cea care ne duce înspre rădăcinile cuvintelor. Păstrează finalul, are ceva din pagina de mâine. Pe curând, printre Literre.

Ela

cititorul tau de seara
e din vara..
acolo el sta la soare
sub farul ce arata sud, greseala oare?
are ziar si palarie
plin de dulce melancolie
citeste Ela ,rasciteste
se face noapte, el traieste ...

seara cititorului vine
ca o pisică albă languroasă
el își fumează trabucul
se întinde într-un hamac
și răsfoiește un vers sau altul
câteodată plictisit
câteodată uimit
și fiindcă i se termină
ginul
ia de la capăt alt poet
fiindcă această mână
care scrie acum
și-a închipuit că e mai bine
să mai trăiască un timp

Mulțumesc pentru versuri. Mi-ai amintit de un om drag, el spunea: \"toată lumea scrie, scrie scrie, cine naiba mai trăiește aici?\". Ar trebui să-l întreb și pe el, că nici el nu știe răspunsul. Trăirea și scrierea cred eu că se întâlnesc fericit sau nefericit într-un punct anume. Acolo unde spiralele se fac elipse.

Ela

Scrii deci numai simptomatic, sub presiune, în apnee. Și atunci scrii doar în neînțelesuri și în erori de trăire.

Uite, eu eram sub fereastră și am recuperat neobișnuitul acelei întîmplări. Era o iubire răznită din calendar.

Drept spui. Cu o singură remarcă elimină acel \"numai\" și adug: fiecare din noi, fără excepție, și îndeosebi adevărații creatori, știu ce înseamnă să scrie uneori \"simptomatic, sub presiune, în apnee\".
Din calende, ai rupt o pagină.

Ela