Poezie
întrebându-mă cu urechea
jurnal apocrif 40
1 min lectură·
Mediu
cu câtă grație înotai în picioare pe strada aceea pustie
cum să numesc ziua de ieri
“natură moartă cu o oră mai devreme”
sau
„emisferele de Magdeburg”
și învelindu-mă cu urechea mea cea țiutoare
din care propriu-mi strigăt mă va trezi
arătați-mi-l pe cel care vrea să se îngroape
de viu în alții
și îl voi umili cu umilința mea
dar mai ales aduceți-mi-l pe cel absolut
aduceți-mă la mine
pe cel ce nu-și va lăsa tălpile nici în sicriu sărutate
aduceți-mi-l pe cel ce vrea să se îngroape
de viu în alții
și moartea îl va găsi dispărut
dar mai ales aduceți-mi-l pe cel absent
aduceți-mă la mine
pe cel căruia nu i-a rămas decât
orgoliul de a se umili
dar tu între timp
cu câtă grație înotai în picioare pe strada aceea pustie
strigându-mă să-ți sărut abstractele tălpi
012.872
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Mihai Leoveanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 140
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 23
- Actualizat
Cum sa citezi
Mihai Leoveanu. “întrebându-mă cu urechea.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mihai-leoveanu/poezie/151829/intrebandu-ma-cu-urecheaComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

\"dar mai ales aduceți-mi-l pe cel absolut
aduceți-mă la mine
pe cel ce nu-și va lăsa tălpile nici în sicriu sărutate
aduceți-mi-l pe cel ce vrea să se îngroape
de viu în alții
și moartea îl va găsi dispărut\"
\"Dar tu între timp\", ruperi din real. Reveniri la ziua cea de toate vremurile, când \"abstractele tălpi\" ating o dată pământul, o dată cerul.
Deosebit poem, admirația mea pentru Creația Poetului.
Ela