Lumini sparte-n foc

Am citit recent ca s-au inmultit \"periculos\" aurorele boreale, altadata un fenomen rarissim vanat de toti amatorii de ceva special, se pare ca au ajuns ceva comun... zic ei ca ar fi si o explicatie, cum ca vantul solar este acum de o intensitate nemaintalnita pentru ca s-ar parea ca sitemul nostru solar traverseaza o zona galactica cu o foarte intensa radiatie si ca asta e... suntem iradiati.
O fi off-topic? N-o fi?
Nu-mi place ca in ultimul vers intalnesc o \"consonanta\" greoaie, care parca aduce totul jos... acel \"despartind timpul in scantei\" se vrea sa ridice, sa inalte, dar are prea multe consoane. Carcotas, asta e.. :-)
Placut mult,
Bobadil.
P.S.
Intr-o forma stranie, se pare ca ne apuca \"astralul\" la comanda, o sa creada lumea ca ne-am vorbit parol!

Auroră, desigur. Și fiindcă sunt încă on-line, nevorbindu-ne, am început să număr vocale și consoane (spre a adormi, se pare), și am constat ca acel vers are 9 vocale/16 consoane, cel de dinaintea lui are 10/17, mai departe nu m-au ținut mecanismele mele de apărare, fiindcă obsesională nu sunt. Știi că iubesc vocalele, însă acel vers așa va rămâne. Îl simt prea intens pentru a schimba ceva la el. Intenția nu a fost să înalț, ci să revelez timpul spart.
Mulțumesc, e prima mea încercare de vizuală, aveți puțintică răbdare.

Ela

Coincidență, și eu m-am uitat la Aurora propusă de APOD.

Frumoase poze :).

Am sa-mpung cerul,cu ochii,pentru tine
si-n gaura ce se casca nevazuta
-tot la-ntamplare-
am sa ma las absorbit
pentru vesnica pomenire a primului foc!

Ela, ai un fel de a crea o atmosferă misterioasă, în tot ceea ce scrii. Poemul este unul care o dată citit te face să te regăsești în el.

în visul copacilor
scântei timpului
par ploi din visul copacilor

Sper că nu e cu supărare că m-am jucat nițel!

La bună recitire!

Odin

Se pare că m-am jucat neatent!

În visul copacului
scânteile timpului
par lacrimi ale cerului

Emil, te lasă absorbit de luminle cerului, timpul se joacă mereu de-a v-ați ascunsa cu noi. Mulțumesc, te mai aștept.

Odin, Odin, știi bine că delfinii sunt jucăuși, mai ales cu versurile, dar iată ce faină deslușire poetică ai lăsat aici, pe colțul paginii mele. E semn că adori aurorele și tu.

Ela

la răscrucea anotimpurilor
cerul inventează curcubeie
din clipiri de îngeri

înger transparent
în decor de toamnă
trandafir ceresc

Mulțumesc, sensibilă atingere.

Ela

este o incercare vizuala la care ai fi putut renunta. cred ca ar fi fost de ajuns sa postezi numai versurile, mie mi-ar fi placut mai mult. as fi tentat sa schimb titlul (sau poate ca nu l inteleg????)
inca o data, felicitati pentru versuri!

Titlul e ca în focurile de artificii. Lumini sparte în focuri de cer. Imginea mi-a inspirat versurile. Nu am dorit o vizuală artistică, deși așa tentată sunt încât curând voi realiza una. Și sigur va fi interesantă.
Mă bucură că versurile pot sta singure, fără nici o altă alăturare, asta mi-a fost intenția, ca imaginea să nu eclipseze gândul meu.
Mulțumesc că ai privit jocul.

Ela

Ela, ție ți-am dedicat prima oară, anul acesta, o poezie,
la marginea poemului tău: Lumini sparte-n foc!
Tu mai inspirat să o scriu și pe ultima, pe care ți-o și trimit, ca o timidă încercare de suflet-pereche.
Altfel? La mulți ani! ...și toate cele bune!

Munteanul
poezie [ ]
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
[șamanul]

Bărbatul acesta este altfel,
el nu scrie, el sculptează în lemn cu icul...
În crepătura ce se naște,
ca un obraznic își prinde ochii...
Bunul simț nu-l mântuiește, îl îndeamnă!
Nu are ceas...
zilele și le taie din secure...
Clipele și le stoarce de cuvinte!...
E scorțos ca stejarul...urât ca stânca...
Cheamă-l și o să te uite!...
Alungă-l și-o să te râdă!
S-a născut în păduri...
A dormit prin poieni...
Are privire întunecată de la nopțile reci...
Și minte limpede de la lacrimile calde...
Nu-l iubi!
E muntean din ,, țara de dincolo de păduri’’.
Dragostea multora s-a rătăcit în el și s-a spart!
De la copaci a învățat tot ce știe...
veșnic să fie singur și să moară bătrân!