Mediu
te rog să mă crezi lumea se întoarce pe sine
se scaldă în propria urmă de sânge
își linge avidă nimicnicia
da cea de toate zilele
să îi fie iertat
da să îi fie iertat acest anotimp
în care nu se mai aude nicio voce umană
unde răul rodește
mai mult decât pământul
lipsește privirea deschisă
lipsește mai ales privirea în privire
coloana aceasta de suflete
are o fisură iremediabilă acolo
acolo în cuvântul om
și nu e drept să poți merge
când nu ai grație
când nu știi nici măcar cine ești
te rog să mă crezi am privit azi toți oamenii
în ochi
așa senină pe fiecare în parte
de la primul trecător
la prietenul de alături
nu nu mă întreba cine a păstrat
totul la vedere
nu mă întreba mai mult decât îndur
0104.680
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ela Victoria Luca
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 136
- Citire
- 1 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Ela Victoria Luca. “privesc lumea direct în ochi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ela-victoria-luca/jurnal/216622/privesc-lumea-direct-in-ochiComentarii (10)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
OROROana Rovența-Micu✓privirea in privire, visul in vis, lumea in lume, noi - pioni pe scena mare. durerea de a indura agonia coloanei de suflete din cuvantul om,, deja suprasaturat de nimicnicie. direct la subiect. de ce imi lasi impresia ca te uiti in urma?
0
INPoemul parcă ar rezona cu un interior de catedrală, în care se vede \"coloana de suflete\", împodobită cu scoici proaspete și cu boabe de mărgean. Mă uimește faptul cum spui \"te rog să mă crezi\", rugămintea asta are o forță, o libertate demiurgică. A-i privi pe toți oamenii în ochi și a spune despre asta în text - iată o experiență poetică nouă pentru mine. Parcă ar mai fi nevoie totuși de niște zgomote, de niște artificii în final, dar poate că eu greșesc.
0
NDUită-te în ochii mei și dacă vrei să te cred, cât ești editor, nu accepta aprecieri de la \"subordonați\", steluțe, recomandate, sau revenirea de mai multe ori cu același \" obect\" la \" membrii cu cele mai recenTe Texte\".
Vasăzică în jurnalul de mai sus pui la îndoială sinceritatea oamenilor , a prietenilor dar sfârșești prin \" nu mă întreba mai mult decât îndur\". Ba te întreb pentru că suferința ta e mimată și e nevoie de sinceritate fie că o exprimi în poezie, proză sau chiar în \" personale\" .
Vasăzică în jurnalul de mai sus pui la îndoială sinceritatea oamenilor , a prietenilor dar sfârșești prin \" nu mă întreba mai mult decât îndur\". Ba te întreb pentru că suferința ta e mimată și e nevoie de sinceritate fie că o exprimi în poezie, proză sau chiar în \" personale\" .
0
ELOana, mulțumesc, ai perceput ce este de neîndurat uneori în această coloană de suflete.
Tamara, mulțumesc, finalul s-a dorit aburpt, fiindcă așa simți uneori sfârșitul unei zile.
Nicolae, Nu îți doresc \"mimarea\" asta. Și voi privi direct în ochi, oriunde, pe oricine. Nu de prieteni mă îndoiesc, ci de cel ce se face că este. Fie că e în poezie, în proză sau în personale.
Ela
Tamara, mulțumesc, finalul s-a dorit aburpt, fiindcă așa simți uneori sfârșitul unei zile.
Nicolae, Nu îți doresc \"mimarea\" asta. Și voi privi direct în ochi, oriunde, pe oricine. Nu de prieteni mă îndoiesc, ci de cel ce se face că este. Fie că e în poezie, în proză sau în personale.
Ela
0
ICProfund poem, transparent, sincer, o privire descrisă din interior pornind către departe și înapoi spre cele mai apropiate persoane. Suntem cine vrem să fim, păcat că nu ne potrivim om cu om, măcar în acțiunile cele mai simple și mai
indispensabile. Poate de vină e și genetica, și complexitatea structurilor psihice, necunoașterea lor, oricum ar sta lucrurile suntem tot cine vrem să fim, în măsura în care facem și eforturi pentru acest lucru. Mulțumesc pentru lectură!
indispensabile. Poate de vină e și genetica, și complexitatea structurilor psihice, necunoașterea lor, oricum ar sta lucrurile suntem tot cine vrem să fim, în măsura în care facem și eforturi pentru acest lucru. Mulțumesc pentru lectură!
0
EKcitind poezia- ochi, suflet-....\"sufletul unui Om se citeste in chii lui\" imi trec prin minte cuvintele lui Aristotel ce compara gândirea cu senzația, vederea zicea el degajă culorile lucrului, dar pentru aceasta ea are nevoie de lumină care face în același timp lucrul \"vizibil\" și ochiul \"văzător\", gândirea are de asemenea nevoie de un echivalent al luminii pentru a supune lucrurile gândului. Această \"lumină\" intelectuală a numit-o \"gândire în act\".
asa ca lasa-ma sa spun sincer ca poezia ta lumineaza si sufletele devin vizibile- numai ca aureola lor difera
cu drag,
asa ca lasa-ma sa spun sincer ca poezia ta lumineaza si sufletele devin vizibile- numai ca aureola lor difera
cu drag,
0
ELCornelia, interesant ar fi să poți privi simultan oamenii. Dar chiar și așa, unul câte unul, direct în inima lor, și tot îți conștientizezi neputința de duce totul deodată. Mulțam fain.
Erika, vine o vreme când nu mai poți cuvânta, nu poți decât grăi prin privire. Fiecare să înțeleagă. După suflet și faptă. Mulțumesc pentru acest semn.
Ela
Erika, vine o vreme când nu mai poți cuvânta, nu poți decât grăi prin privire. Fiecare să înțeleagă. După suflet și faptă. Mulțumesc pentru acest semn.
Ela
0
ICPoți să privești toți oamenii deodată, în esența lor unică. Doar să nu se facă acea greșeală de a o considera păcălită de șarpe, păcătoasă, izgonită din rai...etc
0
FNnu e nicio mimare, ela picteaza dupa natura si, din finete nu dezvaluie putregaiurile care lumineaza demonic padurea in noapte...
0
ELCornelia, privind toți oamneii deodată în esența lor, reușești să mergi pe deasupra lucrurilor. Dar pentru asta e necesar să privești cu lentile contra-negurii. Ceea ce am făcut de la 4 ani. Însă nu pot neglija ce văd. Pot doar să tac. Mult.
Felix, da, grea pictura după natura umană când atâta putreziciune și nu suntem în Danemarca. Seara de 24 noiembrie trebuia cumva spusă. Gracias, rar spun, rar, atunci când nu se mai poate altfel.
Ela
Felix, da, grea pictura după natura umană când atâta putreziciune și nu suntem în Danemarca. Seara de 24 noiembrie trebuia cumva spusă. Gracias, rar spun, rar, atunci când nu se mai poate altfel.
Ela
0