Ela Solan

ai impresia ca n-ai priceput dar ai nimerit-o: e chiar o \"stare de ne\" iar \"trupul dezlegat de ramasitele zilei\" subliniaza starea; de fapt, acest \"ne\" ma dezleaga de toate... :))

Elsa

multumesc pentru trecere si semnul lasat.

cu stima, Elsa

multumesc pentru popasul pe pagina mea; cu siguranta toti avem \"un azi necunoscut si strain\" dar si amintiri care ne definesc...

cu bine, Elsa

multumesc pentru vizita, daca ti-o placut ceva din silabele mele tot n-o fost degeaba.

cu stima, Elsa

multumesc pentru comm; moartea zace-n silabe si cu fiecare cuvant nerostit mai murim putin - asta o fi motivul pentru care unii vorbesc tot timpul? :)))

Amical, Elsa

iti multumesc pentru citire si pentru semnul lasat. Referitor la sugestiile tale: imi place sa evit articularile deoarece limiteaza, o exprimare mai putin ferma creaza nuante interpretabile. In acest caz, \'mi-am dezbracat clonele\' ar insemna m-am purificat in timp ce \'mi-am dezbracat clone cu gesturi lascive\' inseamna am lepadat zdrentele lumesti lasand sa iasa la suprafata feminitatea pura,ceea ce introduce o nota de erotism necesara in context. In ceea ce priveste versul \"somnul care leagana scancete\" inchide ochii si vezi somnul lumii in noapte ca pe un patut in care e leganat \'copilul\' - scancetele lui insemnand viata zamislita prin miracolul intregirii femeie-barbat.

Elsa

despre porci problema-i una:
nu stim care-s vinovati,
aia cu care-am dat mana
sau cei care-au fost mancati?!

iti multumesc pentru citire si sugestii; am modificat pentru ca recitind textul ti-am dat dreptate - erau balast...

Elsa

iti multumesc pentru felul in care mi-ai insotit cautarea; pentru o clipa, nu am mai fost singura pe treapta aceea...

Elsa

multumesc pentru citire si pentru semnul lasat.

Elsa

da, titlul este inspirat de melodia cu pricina. Probabil de aici si muzicalitatea despre care vorbesti :)) Multumesc pentru semn.

Elsa

...alb este abisul dintre doua zvacniri ale inimii - suntem prizonierii lui si toata esenta trairilor noastre sta cuprinsa in aceasta frantura de vesnicie...multumesc pentru popasul pe pagina mea. Te mai astept. (cred ca putem renunta la adresarea protocolara :))

Elsa

Iti multumesc pentru comm si pentru sugestii; prefer sa nu fac modificari tocmai pentru a nu tulbura naivitatea poemei mele :)))

amical,
Elsa

...poate ca textul vorbeste despre ceea ce lasa sa se inteleaga la o prima lectura sau poate ca este doar o metafora in spatele careia suntem noi toti izgonitii din rai, indepartandu-ne de parinte, pierzandu-ne inocenta, cazand in abis si regasindu-ne intr-un tarziu in ochii calzi si rabdatori ai celui pe care, de fapt, l-am cautat toata viata...
Multumesc pentru gandul lasat pe pagina mea, succes si tie!

Elsa

Eu iti multumesc pentru felul in care ai rezonat la \'imaginile\' mele...

Elsa

...iti multumesc pentru trecere si pentru sensul deslusit in cuvinte. Exista intamplari care ne nasc si nasteri care ne intampla...

Elsa

...scuze, datorita unor probleme tehnice abia acum am vazut comentariul tau. Iti multumesc pentru popasul pe pagina mea. Poezia este cu dedicatie, titlul are o semnificatie adanca pentru mine si nu, nu este ironica...

Elsa

...Mihai, frumos spus \"Pășim înainte pentru a merge înapoi și a ne uni cu noi.\" pentru ca intr-adevar trecutul ne defineste si pas cu pas ceea ce suntem prinde contur spre ceea ce vom deveni. Multumesc pentru popasul pe pagina mea.
...Ana Maria, poate ai dreptate in ceea ce priveste titlul, dar el semnifica aceasta incursiune intr-un trecut prins de trairi facile care de fapt definesc intamplarea imediatului eu/noi. Multumesc pentru comentariu.
...Gelu, cu placere te regasesc aici, pe pagina mea; prima strofa pregateste decorul - ar trebui sa aiba o anumita muzicalitate, precum spui; celelalte doua strofe ne gasesc agatati intre trecut - realitate traita si viitor - deocamdata doar inchipuire si \"ar putea constitui o poema in sine\". Sau poate nu. Multumesc pentru citire.

Elsa

...Goya doarme si cata dreptate a avut, somnul ratiunii zamisleste monstrii care ne ranjesc cu fete latindu-se, amestecandu-se cu nimicul ce colcaie peste zilele noastre si totusi, ca un nufar alb rasarit in mocirla ramane aceasta asteptare a fiintei,a totului. Iti multumesc pentru felul in care ai rezonat cu aceasta respiratie linistita, de somn etern...

Elsa

Niciodata, Ela?... Mi-e atat de familiar strigatul acesta si eu il port in mine si-ti spun: mai bine nici nu puteai sa redai starea de nemama, intunericul pe care-l cuprinde, tristetea... Un poem ce atinge puternic si nici macar nu mai are nevoie de simbolul vizual pentru asta...

Elsa