Poezie
Gigic
1 min lectură·
Mediu
astăzi vântul mi-atinge părul
cu șoapte culese dintr-o dimineață
pe care am uitat să o respir
cenușiul rezonează pe timpanul memoriei
cu trecerea prin curtea spitalului
s-a întâmplat într-o zi în care
o parte din mine a plecat să se culce puțin
și cerul mi-a plâns pe umăr atunci
stiind ca nu-i voi mai cuprinde nicicând mărginirea
mâna cu degete lungi la fel de frumoasă
tresărea sub povara drumului
cine-ar fi spus că ora aceea își umbrise lumina în palme
doar vântul jucându-se prin părul argintiu
mângâiat de liniștea albă a unui zâmbet rămas
mai culgea din șoaptele dimineții
uneori aș vrea să te sun cum făceam înainte
uneori aș vrea să te întreb ce mai faci
și să-ți spun că trec pe la voi
uneori aș vrea sa înțeleg
cum de ultimul tău gând a fost un surâs
pentru noi
024.348
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ela Solan
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 141
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 21
- Actualizat
Cum sa citezi
Ela Solan. “Gigic.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ela-solan/poezie/206229/gigicComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Si sa stii ca nici poezia asta a ta, usor ironica poezia ta, nu e rea, mai ales daca e cu dedicatie...