Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@ela-solanES
Ela Solan
@ela-solan
Poezie

Goya doarme

1 min lectură·
Mediu
dejecțiile răsăritului tomnatic
se preling peste ziduri de sticlă
în spatele cărora bătrânii dorm
uitând să se dezlege de trupuri
copilul nimănui întinde mâna cerșind
vântul îl trage de păr
si-i trântește în palmă stropi de noroi
fețe asimetrice se descompun hidos
sub măștile convenționalismelor zilnice
într-un timp strivit de bocanci
care tropăie agasant
peste ochii abia deschiși ai dimineții
îmi strâng genunchii crispați
de cartea care-și răsfoiește filele singură
pe o bancă scorojită
peronul ăsta l-aș fi vrut pustiu
o frunză îngălbenită
îmi mângâie fața în alunecarea spre cer
într-un decor rupt din somnul lui Goya
însingurată aștept
albul promis
și degetele de gheață
aștept
023.367
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
106
Citire
1 min
Versuri
23
Actualizat

Cum sa citezi

Ela Solan. “Goya doarme.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ela-solan/poezie/202615/goya-doarme

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@sophie-polanskySPsophie polansky✓
este un text care respira a tine, imi place forma asta de respirare in a scrie o poema. totul este o asteptare a fiintei, a totului¨albul promis/ si degetele de gheata¨. si totusi, somnul ratiunii naste monstrii! vezi incet, pe saturate fiecare gest, eveniment mic, vezi exteriorul din prisma omului mic(neputincios) si a omului mare(ratuinea).
medeea
0
@ela-solanESEla Solan✓
...Goya doarme si cata dreptate a avut, somnul ratiunii zamisleste monstrii care ne ranjesc cu fete latindu-se, amestecandu-se cu nimicul ce colcaie peste zilele noastre si totusi, ca un nufar alb rasarit in mocirla ramane aceasta asteptare a fiintei,a totului. Iti multumesc pentru felul in care ai rezonat cu aceasta respiratie linistita, de somn etern...

Elsa
0