octave

spun simplu mi-e dor te-ai mutat în mine dar mâinile nu mai risipesc înserarea din piele și nici ochii nu mă mai pot cuibări vara asta mi-a insinuat o înstrăinare ca un frig pe care îl anticipam cu porii strânși atârnă greu ca o noapte din care nu știu să ies și poate nici nu vreau stau răstignită între ultima primăvară cu noi și un azi pe care nu-l recunosc respirația lui mă face să mă simt murdară oricât m-aș spăla ramâne pe umerii mei un rest de tăceri pe care nu mi l-am asumat te caut în umbre ale zilelor prin care am fi pășit amândoi mă simt de parcă-aș pluti în derivă doar eu cu tine în gând pe singura mare căreia n-am putut să-i accept deșertăciunea pentru simplul fapt că te-am cunoscut