Eduard Țone
Verificat@eduard-tone
„Life is like a box of chocolate.Ya never know whatcha gonna get.”
Jurnalist, din 1990.
Pe textul:
„Doze de veșnic" de Bianca Goean
Pe textul:
„In spatele usilor inchise" de Bianca Goean
Mai scrie, mai scrie, poate chiar iese ceva la final, vedem!
Pe textul:
„Povestea spiridușului din grădina mea" de Elena Marcu
Pe textul:
„Cinemadrom 5" de Dana Stanescu
Cuvintele ne-au uitat cu timpul, diminețile au crescut, unele dintre ele au înflorit rouă, altele lacrimi. Trasându-mi pe piele ultima picătură portocalie, ai început să mă înveți apusul.
...iar nuferii nu se rup niciodata...
Pe textul:
„Pais del naranjo" de Bianca Goean
Pe textul:
„Azilul (1)" de Florentina-Loredana Dalian
Nu-i asa ca ai construit niste tribune invizibile in gradina ta si noi, ca niste spectatori cuminti, ne asezam fascinati sa vedem ce se mai intimpla?
Pasarile, da, asa e cu pasarile astea, bine macar ca nu sint rude cu maestrul Hitchcock, ca atunci cine stie pe unde-ar fi scos camasa spiridusul? :-)
Fascinating world! Give us more! Facem valuri! :-)
Pe textul:
„Povestea spiridușului din grădina mea" de Elena Marcu
Sa o dau pe gluma, sa spun ceva serios... nici eu nu stiu.
Textul tau e ca un flash, ca o secventa dintr-un film aproape noir.
Instrainarea de propriul corp creaza panica. Iar panica poate duce la haos.
Sincer, as fi vrut sa nu fi scris textul asta. Dar daca tot ai facut-o, te felicit pentru el.
Pe textul:
„Panică" de Bianca Goean
Pe textul:
„Walk my way" de Bianca Goean
Pe textul:
„Președintele crizei 24/25/26" de Valentin Gros
Era cindva, un timp in care lucrurile erau mari. Atit de mari incit erau de un milion de ori mai frumoase si fascinatia pe care o stirneau in inimile de copii prindea aripi si se rotea, suspendata de cer, ca un avion-cu-motor-ia-ma-si-pe-mine-n-zbor.
Era cindva, un timp in care zimbetele nu purtau cenusa, iar vara venea cu filfiit de fluturi albi ceva mai mari si albastri ceva mai mici.
Era un timp in care merele erau mai gustoase si ciresele mai pietroase.
Acel timp se va intoarce, mereu. Dar numai prin ochii nostri...
Pe textul:
„Oriunde ai fi" de Bianca Goean
Alergam printre stele, într-un autobuz condus de alchimiști ai sufletului, când am văzut o lumină puternică. I-am spus șoferului să oprească, m-am apropiat și m-am trezit, dintr-o dată, pe o stea pe care cuvintele se iscau din contururi palpabile ale sufletului.
Liked a lot, Bianca!
Pe textul:
„reinventarea căii lactee" de Bianca Goean
Mie mi-a placut si \"montajul\". Imi da senzatia de \"mare\" dintr-aia \"de cind eram mici\", de anii 70 in care pina si nisipul si scoicile erau altfel...
Pe textul:
„Despre nelimitat" de Bianca Goean
O proza imbracata in stelute, Bianca. Bravo!
Pe textul:
„Echilibristică" de Bianca Goean
Pe textul:
„Închisoare" de Bianca Goean
Povestea continua, sufera, se lupta, zimbeste, zilele se topesc, umbrele dispar iar Bianca ne sopteste din nou atit de frumos despre cum marea si muntele nu-si inceteaza niciodata iubirea.
Pe textul:
„În spatele ușilor închise" de Bianca Goean
Pe textul:
„Figuri creionate pe ape" de Ela Victoria Luca
\"Nu există război, cum nu există nimic altceva care să despartă doi oameni care se iubesc!\". Cât de adevărat (teoretic) și totuși, cât de inutil (practic).
Bravo! Waitin\' for more! :-)
Pe textul:
„Azilul (2)" de Florentina-Loredana Dalian
Pe textul:
„Noutăți" de Radu Herinean
Pe textul:
„Cerșetor de săruturi" de Monica Mihaela Pop
