Eduard Țone

Am avut rabdare si am citit textul pina la capat, brat la brat cu intensa ta admiratie pentru locurile si oamenii care probabil te inconjoara zi de zi. Pentru cineva care nu a fost in Dublin (si nu, pina acolo nu ajunsesem) e destul de greu sa inteleaga/compileze toate detaliile mai mult sau mai putin turistice, care se napustesc catre ochii cititorului ca o pasnica armata de \"verzi\" condusi de St.Patrick. Insa dincolo de acest lucru, textul tau e ca un tablou clasic (nu incerci sa poetizezi amanuntele si nici nu faci exercitii de teribilism) pe care-l expui in premiera intr-o expozitie. Mie unul mi-a placut si recunosc ca, pentru 10 minute, am fost in Dublin. Gratis! :-)

PS: \"țigară\", nu \"țigare\". Dacă nu, mai puțin folositul \"țigaretă\" ;-)

Thx for your mail, man! It was a pleasant surprise.
Eddie

Mai intii sa aruncam toate camasile albe din casa! Cu mineci scurte si foarte insipide (ca mirositoare n-avem). Ca sa stim o treaba, de la bun inceput.
Apoi: Elena Marcu este o scriitoare excelenta (atentie, termenul nu vine de la prajitura \"Excelent!\") si spun asta nu pentru ca a zis cindva intr-un comentariu ca se declara fan al textelor mele ci pentru ca, iata, citez la intimplare (sau nu): \"Scutură teatral coama neagră, împinse umerii în spate și-și luă alura devastatoare și fatală a dansatoarelor de flamenco, așa și vroia, pe Bogdan îl impresiona întotdeauna când mima ea dramatismul și accentua momente\"
Ca sa fie clar!

Si... Malmesteen? Hmmm...

\"I was old
When I was born
I was feeling cold
And my soul was torn
I walked alone
In solitude and sorrow
I\'ve been shown
I can see tomorrow

Then I found you
And we were one
A new life found
A new life found
It\'s a miracle of life\"

Bine le-a facut!

Uite, cit de frumos: \"apusurile nu se regăsesc niciodată decât în braille pe buzele noastre\". Numai pentru fraza asta si ar trebui ca soarele sa apuna de fiecare data cu zimbetul pe buze. Si cine n-ar vrea sa simta apusurile astea? :-)

Ce idee faina ai scos aici, Bianca - cel putin asta imi sare mie in ginduri acum: sa indepartezi ramele unei fotografii si subiectii sa iasa din ele, alandala, sau sa intre altii, hm, excelent...

Eeeeei, iată cum schimbă Bursucel registrul și umblă la cutiuța cu maimuțe. E ceva în textul ăsta al tău (vostru?) care aduce parfumul anilor uitați împachetat în miros de plăcintă proaspătă, cu brânză. Prin urmare... sărumâna pentru masă! Mie mi-a plăcut! :-)

Mai întâi, Maria. Maria transformă visele în urme pe zăpadă, prelungește cărările către răsărituri eterne. Hrănește doruri cu lumină și își împarte sufletul în bucățele de aur alb pe care le dăruiește în focuri de artificii ce își zâmbesc întotdeauna jocurile. Maria e o minune care plutește suav pe țărmurile Poeziei.
Mulțumesc, Maria, (mi-)ai făcut ca ziua de ieri să-și cânte vara mai frumos, mai tandru, mai oranj!

Apoi:
¤ Nancy - globetrotter aș fi… de-aș avea aripi aurii, mi-ar fi zborul mai rapid și mai aproape de soare.

¤ nea Genu
La fabrică te-aș angaja
De-aș ști că poți să o conduci ca Nero
Mi-e teamă însă de ceva:
De productivitate… zero :-))).

¤ Mihaela M. – uite, vezi, totuși… caramelul e bun și la… dietă! :-),

¤ Costin Tănăsescu - trei dulci Havane-mparfumate, recunosc, eram deja cu gândul la o plajă din Cuba. :-)

¤ Elia – Frumos ai zis, „o inimă devine albastră”, poate că e a mea, poate că nu… Am savurat ieri urările voastre, n-am „apărut” fiindcă n-am vrut să dau răspunsuri pe fugă, din lipsă de timp. :-)

¤ Lucian Preda – „mi-am spus că liniștea mării / crește din valuri zbuciumate / precum un crin alb”. Mi-a plăcut asta, mai mult ca orice.

¤ Dora Violet – Aștept să-mi spui cât de târziu s-a făcut mâine, când verdele s-a răsucit într-o elipsă de rouă… Ce e cu misterul numelui tău, și cum „altfel” te știu? – uite încă o întrebare! :-)

¤ Codrina – Fluturii galbeni, da… Cred că vestesc, uneori, chiar apropierea… :-)

¤ Bursucel – Ia lasă supărarea deoparte și uită-te în jur! Ai multe de făcut! :-)

¤ Loredana – Am înțeles totul, tocmai mi-am luat un Pentium… 2005 și procesez instant orice! :-)

¤ Atropa Belladona – Inspirația vine în valuri, că doar e vară și mările lumii freamătă!

¤ Titi Ionovici – Orice dimineață poate fi oranj. Totul e să știi s-o privești așa. :-)

¤ Elena M. – Da, Elena, așa e: mi-am luat gherghef și încerc să fac macrameuri colorate. ;-)

¤ Magdalena – Oranjul rămâne, crește, strălucește, colorează!

V-am simțit pe toți ca pe niște prieteni dragi și vă mulțumesc că ați poposit cu gândul și cuvântul pentru a-mi ura atât de frumos!

În sfârșit un text de-al tău! Îl așteptam dupa colț, ca un copil care se joacă \"fațascunselea\", cu aproape emoție și cu foarte răbdare.
Eu cred că muza ta trăiește bine-merci și că a venit, ei bine abia acum a venit!, din vacanță sau de aiurea.
Să desfacem o sticlă de șampanie și să punem virgulă!
,
Eddie

Prietenul Imaginar există deasupra tuturor în această poveste. Și, fără să știe nimeni, la un moment dat până și el obosește. ...Am să uit să fac fețe fețe.... Un respiro de mare excepție, Bursucel!

Bursucel revine. Pare mai degrabă un exercițiu (am citit și prima parte) și totusi el s-ar putea transforma, prin consecvență, într-o proză palpabilă. Există multe secvențe care au forță (trenul de la început, plecarea, chelnerița) și care, înșirate în viitor, pot crea lanțul acestei scrieri. Prin urmare se profilează, deocamdată \"în lucru\", un text mai mult decât interesant. :-)

Eeeei, Bianca, acum incerci sa intri in mintea barbatului. Not such an easy task, eh? :-) Desi unii (unele?) ar zice ca e... piece of cake.
Interesant. Deocamdata nu spun mai multe, prefer sa astept continuarea si sa iau episodul asta ca pe un intermezzo. Ne invirtim in jurul unei drame din trecut, dar deocamdata nu ne lasi sa atingem miezul. Nici o problema, avem rabdare! :-)

Ei bine, citesc aici unul dintre cele mai frumoase versuri pe care le-am citit in ultima vreme:
\"iar acum chiar acum ascultam vântul vuindu-mi prin greieri\"
Superb, Bianca, de-a dreptul superb, in versul asta vad echilibrul poeziei tale, un echilibru in dezechilibru. Nu stiu cine ti-a zis ca-ti place dar acum stiu ca ti-am zis eu! :-)))

...Sunt tanar, doamna, de aceea nu mai cred
oricat mi-ai spune timpul nu-si ascute gheara
si arcasii cetii spre mine-si reped
sagetile vestirii...Sunt tanar!Buna seara!

\"Anotimpurile mele nu mai au umbra...\" Vorbesti de lumina? Sa prindem lumina din urma si doar soarelui sa-i fim sclavi, topind zi dupa zi in dulcele malaxor al vietii.
Continuam, Ela.

Daca inca mai cred ca Parisul e cel mai frumos, Barcelona mi s-a parut cel mai viu oras din lume. Si daca n-ar fi fost Gaudi sa-i sculpteze farmecul mingiiat de Mediterana, putine s-ar fi vorbit astazi despre el. Ne faci sa simtim particele din Barcelona rostogolindu-ni-se prin memorie. Si, in acelasi timp, ne inciti pentru o continuare pe care personajul alipit descrierii Pedrerei o cere cu insistenta. :-)

...si dupa trei zile i-ai dat drumul. Se rasturnase, iar valurile cerneau acum nisipul de parca cineva intorsese, in joaca, o clepsidra prin care pluteau caluti de mare.
Bianca, poezia prozei tale e fascinanta.

In oceanul latin al vietii, printre pasi de dans, tu alegi fado, ca razbunare divina... Sedus de Misia (Ainda que si nu numai), dupa o cura pregatitoare si foarte lacrimogena de Amalia Rodrigues, gasesc textul tau - lacrima suava si parca niciodata secata.
Mi-ai dat o idee (paralela intr-un fel) si, da, ai dreptate, fado-ul, ca si flamenco-ul (caci despre el e vorba) il traiesti sau il mori.

Apar personaje, lucrurile se misca, se transfera mai multe pe umerii personajului principal, se intrezaresc actiuni, orasul freamata, marea vuieste pe fundal. Ce urmeaza, Bianca? :-)

\"Nu am nevoie decât de brațele tale în jurul meu pentru a îmi regăsi anotimpurile răvășite de mări\".
In spatele ploii se pot naste orase, plante, oameni,... iubiri. In spatele ploii e un intreg univers. Sense and sensibility in textul tau, Bianca.

Ploua de fo\' 3 zile si tot cel mai aproape lucru e sa masori cu batul de chibrit camera in care lacrimile incep sa curga pe dinauntru, lustruind peretii vopsiti in alb.
Imi amintesc de o melodie A-HA, se numeste Summer moved on:
Summer moved on
And the way it goes
You can\'t tag along

Honey moved out
And the way it went
Leaves no doubt

Moments will pass
In the morning light
I found out

Seasons can\'t last
And there\'s one thing
Left to ask

Stay, don\'t just walk away
And leave me another day
A day just like today
With nobody else around

Nu, nu vine iarna inca, insa acum e anotimpul in care caii troieni se aduna, herghelii intregi, si pindesc, parsivi, ultima frunza a verii, ultimul val cu spuma curata, ultimul castele de nisip construit de fetite cu galetuse bleumarin.
Dar, stim cu totii: si caii troieni se impusca, nu-i asa? Iar verile ramin si vin, ramin si vin, over and over again. Important e ca cerul sa ramina albastru.

Aaaa, ok, Ela! :-) Eram un pic derutat, dar acum te recunosc întru totul. Multumesc, uite, anotimpurile curg răstălmăcite de vremuri care mai de care colorate, iar între anotimpuri se lasă doar iubire.