Poezie
Cerșetor de săruturi
2 min lectură·
Mediu
Cerșetorule ce ești!
Tot vii și te milogești
Ba să-ți dau o sărutare
(că fântâna apă n-are
și ți-e sete de-o să mori
fără gura mea, în zori)
Ba vrei să te strâng în brațe
(ca să nu te mai înhațe
visele, în nopți cu lună
când, nici vorbă de furtună).
Cerșetorule! Îmi vii
Dimineața, zi de zi,
Și îmi ceri să-ți dau, pe loc,
De la pieptu-mi busuioc,
Să-l miroși cu buzele
Ca să-ndupleci muzele.
Altădată, vrei să-ți dau
Raiul meu, și-n el să stau
Lângă tine viața-ntreagă.
Dar mi-ai spus că îți sunt dragă?
Ești un cerșetor! Tu crezi
Că în ochii-mi ai să vezi
Lacrimi calde, de iubire,
Dintr-o singură privire?
Crezi că dorul meu încape
Între cer, pământ și ape,
Că sufletul își desface
Aripile, și-apoi tace?
Crezi că sunt așa bogată
Să-ți dau sărutări, pe dată,
Fără să primesc nimic,
Nici măcar un bob, mic, mic,
Mic cât un grăunte fin
De lumină, de senin?
Ei, mai pune-ți pofta-n cui,
De-acum, gura, uite-o nu-i!
Și nici sânu-mi n-o să-ți dea
Dulce, bucuria mea,
Până când n-ai să-mi plătești
Toate câte le poftești,
Să-mi plătești cum știi mai bine!
Dacă nu tu, atunci cine?
Să-mi dai ochii să-i sărut
Dorul meu în ei să-l mut,
Mai apoi să-mi dai strânsoarea
Brațelor, îmbrățișarea
Să mă frângă fără milă
Lângă trupul tău, fragilă,
Seara gându-mi să adoarmă
Cuibărit la tine-n palmă,
Să visăm în noaptea-albastră
Doar la fericirea noastră.
Și mai vreau ca dimineața
Să-mi lipesc de tine fața,
Să zâmbim așa, în doi,
Fiecărei zile noi,
Iar din pieptul tău să-mi dai
Șoapta inimii și ... Stai!
E de-ajuns! Pentru-nceput
N-o să cer nimic mai mult
Dar te-aștept acum, să-mi spui,
Cerșetor cu ochi căprui,
De mai vrei să-mi furi, de drag,
Cel sărut lăsat în prag,
Și pe cel de la fereastra
Sufletului meu, din glastra
Cu surâsuri înflorite,
Numai de noi doi știute?
24 martie 2003
094.307
0
Cuibărit la tine-n palmă...