Ecaterina Ștefan
Verificat@ecaterina-stefan
„”noaptea cerul e gol/ din felinare ninge””
Născută în data de 10.06.1991, în orașul Chișinău, R.M. Mama mea se numește Olga Bargan. Tatăl meu se numește Mihai Bargan. Am absolvit Colegiul Național de Comeț al Academiei de Studii Economice din Chișinău, în anul 2011. Simultan, am urmat Atelierul de Scriere Creativă: Vlad Ioviță, condus de către Dumitru…
mulțumesc pentru curajul de a-mi acorda prima stea și pentru prețuirea cuvintelor deși ți-ai fi putut argumenta aprecierea într-o frază două conform regulamentului.
Claudiu,
fie și de atelier, asta e. e bine că-ți exprimi direct părerile. n-am înțeles ce-ai ce legătură are cu acasa tv dar mulțam pentru realitatea din prima frază.
Ela,
o stea bine argumentată într-un comentariu plăcut. ai reușit să cuprinzi mult adevăr în el. mulțumesc.
Laura,
mulțumesc pentru susținere, apreciere și pentru că ai simțit cursivitatea poemului. aceeași prietenie îți ofer.
Miruna,
o părere generală, fără exemple. sper să încerci a citi altfel poemul ăsta. thanks for week up - i will try.
Pe textul:
„A scrie versuri" de Ecaterina Ștefan
sa fie una plina de libertate, zimbete, prosperare, sclipiri de frumusete si lumina. fie ca bucuria sufletului si entuziasmul vietii sa se tripleze in lumea asta fara margini. univers unde vorbim in limba gindurilor, unde meditam asupra vietii, luptam, speram, cadem si ne ridicam. univers unde ne iubim reciproc si ne multumim ca suntem. deschiderea ta catre lumina iubitoare, oceanul de viata si zborul sufletului a intregit spatiul visarii omenesti multumesc pentru ca primesti si daruesti iubirea fara rezerve.
la multi ani Ela!!!
Pe textul:
„Arămiu de toamnă" de Cristina Rusu
Pe textul:
„memoria scrierii" de Ela Victoria Luca
ce visezi; nu uiți să respiri; dar uiți să duci gunoiul; nu uiți să închizi calculatorul când pleci; și iarăși: nu uiți
să mănânci să bei să respiri;\") fain, te mai citesc.
Pe textul:
„Aborted by User" de Adela Setti
Pe textul:
„Căutare" de Ecaterina Ștefan
trist, tragic și tulburător. toate se materializează într-o erupție a rostirii cînd visul nu mai poate înfrunta moartea. (\"mâinile tale se cufundă în pământ... mă revolt mută\") dureroasă dezvăluire în atmosfera acestui timp împărțit în celule. sincer, curat, original. mie mi-a plăcut.
Pe textul:
„pământ alb. adâncuri" de Ela Victoria Luca
simt că și despre iarnă o să se scrie zi de zi texte. de ce să mă supăr? ai și tu o viziune despre banalități. uite mie personal nu-mi plac textele vulgare.
merci de trecere.
Ecaterina
Pe textul:
„Căutare" de Ecaterina Ștefan
am observat și eu cromatica asta a anotimpurilor.
e și toamna o parte a sufletului, un anotimp de evadare; eu zic că se merită descompusă în versuri. ultimele ți le dăruiesc. mulțumesc.
Dragoș,
uite așa un paradox: ceea ce e al meu e și al tău, iar ce-i al tău nu e al meu. cuvintele ne aparțin, doar să știm a le manevra. așa voi face. mulțumesc și ție de trecere și gînduri.
Ecaterina
Pe textul:
„Căutare" de Ecaterina Ștefan
Pe textul:
„lucruri" de Adrian Suciu
Recomandatîn ziua de azi nu se mai practică descîntecele și atunci cînd vrei să aperi, să lecuiești pe cineva, e suficient să spui tatăl nostru și să te rogi. foarte bine surprins și acest moment. finalul, nu despărțit de întreaga poezie îmi amintește un caz.
o mamă venise de la serviciu foarte obosită și s-a așezat pe un scaun în cameră cu sora ei care avuse grijă de copil. brusc copilul începe a plînge. în aceeași clipă o forță a ridicat mama de pe scaun și alergînd s-a îndreptat în camera copilului deși putea sora să se ducă să liniștească copilul. fără a aprinde lumina pipăind pătucul ca să-l ia în brațe găsește acolo un ac. privește prin geam și vede semnul crucii din 2 frunze de tei.
de aici și din multe alte cazuri vedem că nu mama protejează copilul, ci unul Dumnezeu.
în poezia asta sunt combinate mai multe idei care se intersectează în dragostea maternă, de aici și frica.
Pe textul:
„frica ombilicală" de Ela Victoria Luca
Recomandatluînd în ordine inversă ideile din strofa a doua, și eul și omul și scrierea se naște din acel arbust hrănit din semința de sens, cam rară. inutilitalea eului-strat în urcarea treptelor de viață.
dacă aș face o comparație cu globul pămîntesc, eu-stratul ar fi scoarța terestră, iar eu-sensul nucleul/ atomul - eu-stratul ar fi electrolnii, eu-sensul iarăși nucleul. de aici vedem că fără eu-sens, eu-stratul (superficialul) dispare sau existența lui s-ar reduce la absurd. rezultă că în ciuda temei abordate poezia are sens atîta timp cît există ideea.
(\"joaca asta de-a literele este mai grea decât mersul împotriva sorții/ obsesia căutarea neliniștea își întorc rădăcinile ascuțite/ și sapă întruna sapă în mine cu perfecțiunea unui Dumnezeu fierar\") - se descrie concentrația, munca, talentul necesar pentru a aduna literele într-un text cu sens vital. toate trăirile metamorfozele interioare sunt asemuite maestrului Divin - Dumnezeu. potrivit și contrastul dintre o joacă de-a literele și mersul împotriva sorții.
și o pauza de meditație dinn final luată într-o modestie apreciabilă.
Pe textul:
„eu-strat fără eu-sens" de Ela Victoria Luca
(strofa 2)
(\"nu știu ce din tine se surpă nu știu ce îmi vei lăsa
după această plecare prin oameni\")- nesiguranță, temere, ipoteză... de parcă n-ar avea nici un rost acea trecere prin oameni.
și finalul în care aduni iubirea care străbate continuu oamenii croindu-ți limita în ea.
respirația, pulsul, ritmul, cadența și tempoul contribuie la închegarea fragmentelor ca structură și sens.
frumoasă scriere.
Pe textul:
„cel care iubește fără sine" de Ela Victoria Luca
strofe preferate 1, 3, 4.
fiecare din noi intr-un moment sau altul a fost umilit însa felul în care o descrii e deosebit.
remarc: \"Umilința este o palmă
învinețită de frig\"
și
\"Umilința e sărutul așteptat cu anii
respins de ceara sleită între degete\"
finalul deschis tot e foarte bun.
felicitări!
Pe textul:
„O palmă" de Irina Nechit
o să încerc să mă concentrez pe limbajul poetic, să punctez măcar în poezie dacă nu în fotbal. mă voi strădui să trec examenul de încredere cu brio. mulțam de trecere și sfat.
Ecaterina
Pe textul:
„Evadarea" de Ecaterina Ștefan
mai e și o acea trecere prin timp, cînd trecătorii îți marchează viața și rarele clipe pe care le trăiești la adevărata lor valoare (\"sunt întâmplări fericite și rare
consumate elegant...ele nu vin și nu pleacă
doar te însemnează cu liniștea unui zmeu de hârtie
pe care îl porți în alergare continuă printre vârste\") - cele mai potrivite cuvinte în context.
finalul, alternînd în pulsiuni temperamentale și pasionale încheie imaginea cu simbolul eternității, fineței și frumuseții - femeia.
Pe textul:
„aceeași dintotdeauna femeie" de Dana Banu
să știi că îmi place ce-ai reușit aici.
umbrele schimbătoare, trecătoare de sălcii în nori - se așteaptă și lacrimi de ploaie. (azi mă plimbam dimineață și era vînt mare, cer senin sub norii albi. am ridicat privirea la cer, asa, mergînd și nu pot reda ce imagini fugeau pe fonul cela albastru contopindu-se, formînd alte forme, dezbrăcîndu-se... în jur oamenii se uitau și ei la cer căutînd ce văd eu și dacă te-ai fi uitat dintr-o parte în momentul cela, ai fi văzut o ceată de oameni mergînd cu nasul vertical în sus. fac asa, ca o paranteză aici)
o concentrație a timpului văd într-o afirmație aparentă (\"mâine și ieri sunt uneori atât de aproape...\"). după care urmează o pauză, și iarăși o strofă atît de sugestivă: (\"O lume-ntr-un pumn.
Printre degete se ni strecoară raze
și le prefac în sidef,
pulbere molcomă poposește pe urmele vechi de pumnal...\") exteriorizarea unei lumi este relevată prin acea prefacere iar (\"parfumul castanelor coapte\") ilustrează atmosfera tomnatică de unde naște o stare, un gînd în preajma frunții. da, plăcută lectură. te mai citesc.
Pe textul:
„Semne" de Adriana Camelia Silvia Popp
mulțumesc pentru răbdarea de a citi aceste poeme separate și cuvintele calde pe care le-ai lăsat aici. banalitate mă definește - mă salvează doar arta cu tot ce cuprinde și iubirea.
Ecaterina
Pe textul:
„Evadarea" de Ecaterina Ștefan
acest entuziasm copilăresc de a zbura prin ploaie mi-a ridicat dispoziția în ziua de vineri, înainte de weekend. descrii amănunțit fiecare stare, bucurie, plăcere din copilărie (\"Suflu pe pleavă și-mi îngrop nările-n boabe. Miros de pâine caldă, de trup și Infinit. Mă las în gând pe plajă și mă trezesc iubit.\") sau (\"Îmi dădeam drumul pe balustradă și la etajul întâi săream în gutui…\"); și mi se lasă pe inimă o dulce melancolie văzînd inocența copilului într-o lume învîlvoiată, lîngă părinții mîndri... se pomenește și de visul care continuă să răscolească aerul și să intrige ochii receptorilor. da, am descoperit aici o viziune emoțional-reflexivă asupra altui anotimp al vîrstei, amintiri, emoții... am și eu o mică cutie de tinichea în care-mi păstrez prietenii și amintirile.
mi-a plăcut, se merită recomandat.
Katerynna
Pe textul:
„Ploile (1)" de Ioan-Mircea Popovici
succese îți doresc,
Katerynna
Pe textul:
„Liniște." de Matei Octavian
De îmbunătățit