Poezie
pământ alb. adâncuri
1 min lectură·
Mediu
deschid ochii nu te văd
fragmente de oameni în jurul meu strigă
se prăbușesc
rămân celule de timp
trec de partea cealaltă a drumului
răsucesc ierburile rele și le strivesc sub tălpi
până când inima se golește de venin
deznod fire
mâinile tale se cufundă în pământ
se dizolvă hrănesc ierburile
mă revolt mută
nu îți pot cuprinde trupul
nu pot opri această disoluție lentă
sap gropi
în neștire sap gropi fără să plâng
mă aștern în fiecare
să te absorb să nu mai fiu
decât pământul alb unde te sfârșești
și o mare de dragoste în adânc
064.526
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ela Victoria Luca
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 98
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 19
- Actualizat
Cum sa citezi
Ela Victoria Luca. “pământ alb. adâncuri.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ela-victoria-luca/poezie/1745530/pamant-alb-adancuriComentarii (6)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
LP\"în neștire sap gropi fără să plâng
mă aștern în fiecare\"
are o putere de sugestie foarte bună. Cu alte cuvinte, m-a emoționat. Mulțumesc.
mă aștern în fiecare\"
are o putere de sugestie foarte bună. Cu alte cuvinte, m-a emoționat. Mulțumesc.
0
CTmie mi-a placut celule de timp, e asa, cum sa zic, o chestie vizuala exprimata prin niste chestii microscopice :)
si finalul
si finalul
0
EȘcîtă concentrație de emoție, sentiment de tristețe, fluxuri și refluxuri de gînd artistic în (\"în neștire sap gropi fără să plâng\")- am căutat să pătrund, să înțeleg ce e dincolo de emoția artistică care tulbură mereu atît de mult. dorința de-a te face una cu pămîntul, cu adîncimile lui doar ca să fii mereu aproape de persoana iubită.
trist, tragic și tulburător. toate se materializează într-o erupție a rostirii cînd visul nu mai poate înfrunta moartea. (\"mâinile tale se cufundă în pământ... mă revolt mută\") dureroasă dezvăluire în atmosfera acestui timp împărțit în celule. sincer, curat, original. mie mi-a plăcut.
trist, tragic și tulburător. toate se materializează într-o erupție a rostirii cînd visul nu mai poate înfrunta moartea. (\"mâinile tale se cufundă în pământ... mă revolt mută\") dureroasă dezvăluire în atmosfera acestui timp împărțit în celule. sincer, curat, original. mie mi-a plăcut.
0
ABmi-au plăcut in mod deosebit imaginile.
sub albul pământului
se văd altfel săpatul, ierburile, veninul...
rețin
„sap gropi
în neștire sap gropi fără să plâng”
0
ELCarmen, sensul ales de mine în acestă poezie, mai ales în final, e de tămăduire, nu de pedeapsă. Dar dacă e percepută nuanța aceasta, pesemne că există vreo vină. Iar așa pedeapsă să tot dăum vinovatului. :)
Ligia, mulțumesc pentru captarea emoției din cuvânt.
Claude, cam așa suntem noi cu viața asta a noastră: simple celule de timp.
Ecaterina, aici este (așa cum ai perceput) dorința, emoția și închipuirea unui pământ alb, tămăduitor. Măcar înăuntrul eului/sinelui feminin, dacă cel real nu va fi vreodată.
Adriana, orice descântec și ritualul său are acest neplâns, nelacrimă, necesar cumva pentru a tămădui.
Mulțumesc frumos tuturor,
Ela
Ligia, mulțumesc pentru captarea emoției din cuvânt.
Claude, cam așa suntem noi cu viața asta a noastră: simple celule de timp.
Ecaterina, aici este (așa cum ai perceput) dorința, emoția și închipuirea unui pământ alb, tămăduitor. Măcar înăuntrul eului/sinelui feminin, dacă cel real nu va fi vreodată.
Adriana, orice descântec și ritualul său are acest neplâns, nelacrimă, necesar cumva pentru a tămădui.
Mulțumesc frumos tuturor,
Ela
0
mi-a placut mult in poem versurile:fragmente de oameni se prabusesc raman celule in timp,strivesc ierburile sub talpi pana cand inima se varsa de venin, sap gropi fara sa plang ma astern in fiecare (super),pamantul alb unde te sfarsesti;acest ultim vers in care iti atribui caliatea de pamant alb unde iubitul se sfarseste e o pedeapsa foarte buna pentru el/iubit:):):)
mcm