Aborted by User

cuvertura împletită din lână și ridurile bunicii. miroase a 1992 o toamnă cu nuci mari cât un cap de copil. a păr de porumb. și a fân uscat sus pe șura cu fundație roasă de carii și șoareci de câmp. te învelești în ea ca într-un șal. și nu uiți ce visezi. până la ușă. cheia. nou-nouță. dacă o atingi cu limba prin întunericul dimineții se nasc fulgere mici. pocnituri. are gust de an nou. ca atunci când ai mâncat primii fulgi în brațele tatei. și întunericul se face moale. poți să respiri prin el. și nu uiți să respiri. coșul. plin de hârtii șifonate. de mucuri de trabuc. un fel de cadavru luxos al zilei de vară când te plimbai prin jaffa privind obraznic pe sub borul pălăriei la porumbei. dar trebuie golit. uneori chiar cele mai frumoase amintiri sunt resturi. dar uiți să duci gunoiul. autobuzul. tot mai chior ca un perete luminat de molii. tremurătoare. oamenii sunt molii. și tremură din aripi neștiute. toți le au majoritatea le simt ca pe niște haine grele. ori cocoașe. tu le-ai tăiat demult. știai că nu îți vor folosi la nimic. și nu uiți. te strângi în pardesiu. un os de sticlă. biroul. prăfuit. o parte din praf pielea ta cândva luminoasă. cealaltă parte e timpul. timpul care strănută aruncându-te dintr-o fereastră în alta. dintr-un text în altul. și ultima parte e doar efectul optic al zilelor care promit să vină. nu știi dacă își țin cuvântul. și nu uiți să închizi calculatorul când pleci. înapoi o tarabă cu castane coapte. lumea împiedicată în cizme prea largi. jenele noastre de toate zilele. cutiile cu suc. pâinea. prin accident un deja vu cu mere coapte și copii străini. obrazul bunicii și mâinile ei ridate. și nu uiți să mănânci să bei să respiri să visezi înfășurată în cuvertura cea veche ca un prunc întors în uter. ____ Copyright Adela Setti