Poezie
memoria scrierii
1 min lectură·
Mediu
uit poezia
uit poezia înainte să mă păstreze în ea ca un nisip mișcător
ca un păienjeniș nepătruns
înainte să mă cufund în apele ei haotice
în lumina ei divin-orbitoare
uit fără să regret cum trec prin mine cuvinte-limită
fluxuri de sentimente vagi descătușate
taifunul de idei
pe care vânătorii de furtuni nu îl pot prinde
și atunci mă bucur
atunci mă bucur să scriu liberă
să mă dezvălui înainte de a privi lumea pieziș
să surprind timpul măcar printre versuri
să nu fiu prizonieră în nicio formă
și să iubesc
uit poezia când o redau lumii
când iese din eul acesta simplu rătăcitor
doar memoria scrierii îmi rămâne întreagă
064.482
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ela Victoria Luca
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 110
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 18
- Actualizat
Cum sa citezi
Ela Victoria Luca. “memoria scrierii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ela-victoria-luca/poezie/1745697/memoria-scrieriiComentarii (6)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Mulțumesc, uitările sunt reversibile. Tot ce am uitat poate fi rememorat dacă avem capacitatea acestei căutări-găsiri interioare.
/Am ales \"fără să regret\", pt a evita acea alăturare \"fără_regret\"./
Ela
/Am ales \"fără să regret\", pt a evita acea alăturare \"fără_regret\"./
Ela
0
bucuria destăinuirii, eliberării artistice, lucru neconștientizat încă de mulți însă atît de important în viața asta între margine și nemargine, bucuria de a scrie versuri, versuri ce alimentează suflete. memoria scrierii este și va rămîne întreagă fiindcă astfel numai se creează un stil, astfel ne definim propria poezie - fluxuri de sentimente din firescul tribut al vulnerabilității care impulsionează spre afară trăiri și reverberații unice, angoase și temeri tăinuite adînc în ființă. sunt frumoase scrierile tale de la nivelul unei lucidități mature precum și lumea ta interioară. să ne bucuri cu alte și alte versuri din aceeași exprimare strălucită.
0
Să recunoaștem urmele din noii, amprentele, obiectele, cuvintele, trăirile, oamneii, să le recunoaștem așa cum ne recunoaștem poezia, după ce am dat-o uitării, să ieșim vii din păienjeniș, să reinventăm sensuri, să descoperim. Mulțumesc pentru alt semn deosebit.
Ela
Ela
0
cred ca este visul oricarui artist, cel putin care se respecta. si anume de a uita actul creator pe care il face, de a trece peste puterea lui de vindecare. vindecarea trebuie sa se faca prin sine, iar actul creator sa fie creator in sine. atunci cand scapam de acea dependenta care poate sa se creeze, atunci vom putea da, prin creatie, ceea ce este mai bun si mai frumos. pentru ca, foarte usor, creatia poate crea iluzii, morgane, de ce nu alione:). eliberarea este necesara, si benefica si pentru creatie si pentru creator. si cand se realizeaza...
/atunci mă bucur să scriu liberă
să mă dezvălui înainte de a privi lumea pieziș
să surprind timpul măcar printre versuri
să nu fiu prizonieră în nicio formă
și să iubesc/
numai bine
/atunci mă bucur să scriu liberă
să mă dezvălui înainte de a privi lumea pieziș
să surprind timpul măcar printre versuri
să nu fiu prizonieră în nicio formă
și să iubesc/
numai bine
0
Să uităm fără a ne pierde memoriile, să ne detașăm, fără a ignora esența a ceea ce suntem, datul facerii și al creației. Și orice ne-ar îngrădi, să păstrăm înăuntru mișcarea liberă, viața. Mulțumesc pentru semn,
Ela
Ela
0

mă gândesc că poate în loc de \"uit fără să regret\" ar merge mai bine dpdv sonor \"uit fără regret\".