Liniște.

o liniste aproape \"în ploaia sau în stelele care cad lin\".
\"Albastrul??...nu mai există de mult\"... e doar o liniste aproape.
fain.

cu stima, Cornel Stefan Ghica

Am citit cred de 10 ori poezia: Trist, ruginit, si fara un pic de albastru te-ai impacat cu linistea sfanta ce s-a lasat asupra ta. Totusi nu trebuie sa lasi pasarile sa plece si toamna sa iti imbatraneasca sufletul cu iubiri care zgarie. Poetule sosire iernii, poate te va ingheta, dar in final va fi din nou primavara. Frumoasa si foarte trista poezia ta, dar parca este un pansament pentru sufletele cazute in nostalgie , o speranta ca totusi toamna se va incheia candva.
p.s.Scuze ca nu am pus diacritice si multumesc pentru \"Trecere\"

desigur nu poți dicta inimii cum să scrie, trăirile și reflexiile fiecăruia îi aparțin în întregime însă tematica acestui text e ușor căzută în pesimism. da, liniștea e ceva de nedescris cînd o tăcere mă acoperă și (\"Nici o îmbrățișare nu mă mai poate zgâria\")- foarte frumos. și totuși ceva din interior îmi spune că poți mai mult de atît. încearcă ceva mai optimist, deși să nu pierzi această legătură stare-natură. eu zic că bază ai.

succese îți doresc,

Katerynna