Supărările Cristinei

Supărările iubitei mele sunt ca agrișele,

Câteodată dulci, dacă sunt copilărești,

Altădată acre, dacă sunt mai serioase.

Înainte de ea, nu știam ce-s agrișele.

Undeva adânc, intuiam că acrul trebuie să existe și că are un sens,

Dar credeam că totul trebuie să se reducă la dulce,

Și cel mai indicat e să consumi căpșuni, zmeură, pere sau alte ridicătoare de glicemie.

Cristina m-a învățat,

Că dulcele nu e o nevoie,

Ci o recompensă după ce ai strâns ochii de acru

Că una fără alta aduce plictiseala,

Că fiecare e condiție pentru cealaltă, pentru echilibru,

Că agrișele sunt cele mai gustoase fructe ale unei supărări,

Și că se pot mânca,

Doar sub Soarele luminos,

Al unei iubiri curate.