Dor de-aici

Oricât ți-ai fi dorit

Niciodată eu,

Nu trebuia să te las să-mi pleci

În țara aia a baghetelor și-a brânzei alb-albastre

Pe care de-acum, o simpatizez și mai puțin.

Da, știu, a fost greșeala mea.

Am vrut să nu fiu egoist

Față de tine, față de franțuji și restul magrebienilor, Față de Paris și nu numai,

Față de toți cei pe care-i privam de prezența ta diafană.

Dar mai bine eram.

Recunosc!

Înțelege te rog că n-am avut niciodată probleme cu singurătatea,

Până ai venit tu în mine

Și-am vrut să fiu \"singur în doi\".

Dar trec și peste asta, pentru că știu,

Te vei întoarce iubit-o,

Și viața va redevenii precum o romanță de acordeon franțuzesc

Despicând o noapte caldă, de primăvară târzie.

***

Te iubesc și te aștept cu drag Cristina.

Am pus între ghlimele \"singur în doi\" pt. că am parafrazat o expresie a cărei sursă nu o mai știu. Ideea e ca nu îmi aparține.