Poezie
O seară de vară
tablou impresionist
1 min lectură·
Mediu
Știi, răcoarea asta îmi face poftă de poezie
Deschid geamuri și uși, să-mi crească apetitul
De cuvintele sângerii, maci
Cu litere grăunțe de opium
Trag în mine răcoarea asta de-afară și fumul...
Păi nu ți-am zis?
Azi tuturor sentimentelor le dau și-un iz de fum ușor, albicios,
Pe care-l las să plutească, nedisturbat, între noi
Știu iubito, ție-ți place să faci dragoste cu fereastra deschisă,
Dar iartă-mă, azi sunt mai pudic (promit că recompensez)
Antitezele mâinilor și inimilor noastre dispar încet, in ceața nouă
Iar țigările ard alene
Scrumiera parcă se rotunjește după gurile noastre
Strada e linistită
Se-aud doar câini
Orașul adoarme treptat,
Răcorit, gol,
Ca și noi
E o seară moale de vară,
Cu multă dragoste.
034
0
Final de excepție, puternic sugestiv, care închide frumos poezia.
„Strada e linistită
Se-aud doar câini
Orașul adoarme treptat,
Răcorit, gol,
Ca și noi
E o seară moale de vară,
Cu multă dragoste.”
Doru Emanuel