Ecaterina Ștefan

fara \"un\" înainte de \"poemul e dens\".

mie mi se pare foarte potrivit accentul pe lasa. mai putin acupunctura ori inutilitatea ei. de la răscolitul trecutului și pînă la re-trăirea celor mai tulburător emotive momente un poemul e dens și foarte placut la lectura, desi aș fi preferat un titlu mai... românesc. apreciez în special ultima parte a poeziei, deși în întregime am citit un poem bun.

adrian, varianta ta este, indubitabil, mai buna.
valentin, am schimbat in forma corecta.

multumesc

teodor, rotunjit sa fie.
leonard, varianta ta m-a ajutat.
cornel, mi se pare sugestiv \"inspiratorul\", dar țin să păstrez sensul.
vali, ma bucur.
razvan, din pacate asta e realitatea.

multumesc

nu sunt sigura ca am inteles mesajul comentariului dumneavoastra, sau daca va referiti in contextul dat nu doar la acest text.

constantin, cu siguranta aveam eu gindurile mele cind am scris poemul, dar m-am convins nu o singura data ca de fapt parerea cititorului conteaza.
vasile, o esentializare justa.
razvan, cred ca in asta si consta poezia.
teo, aveam contradictii de sonoritate la versul final dar mi-am calcat pe inima si am lasat asa.
laurentiu, commul final incununeaza opera.

multumesc

vasile, multumesc de aprecieri si incurajare.
vali, te cred pe cuvint.
pasa, am rectificat pe alocuri, am mai scos si versuri unde trebuia.

multumesc

nu, textul a ramas, l-am recitit recent. dar intriga de aici se leaga mai mult de unul dintre raspunsurile mele la acele comentarii:
\"l-am scris intre lacrimi. poate va citi si persoana careia ii este destinat, si-mi va da un sunet, ceva. isi va cere scuze\". oricum, textul acesta este la fel de reușit ca și altele. atunci nu îl vazusem, însă acum, citind laolalta tot ce ai scris pina acum, am ramas placut surprinsa. spor la scris. te mai citesc.

halucinanta noastra agonie
salvată-i numai de epigramiști cu haz
avem o Europă - cu BAC plin de poezie
doar \"agonia.ro\"-i fără poetic gaz

mda... textul acesta este atit de convingator incit cineva ar putea crede ca ecaterina asta exista si tu chiar i-ai sunat si ca va stiti de-o viata. oricum e frumos. iar stilul tau de a te apropia de sufletele oamenilor imi este simpatic.

o portie enorma de ris la povestea, chiar mi-a placut! si se observa potentialul autorului in ale prozei. inceputul e foarte tare. la faza cu replici si numar mare de personaje m-am cam incilcit. oricum, e tare textul. cu siguranta mai trec pe aici.

complexitatea exprimarii dumneavoastra isi gaseste foarte bine locul in forma prozaica, unde i se ofera si aerisirea necesara. va cunosc modul personal de a va exprima gindurile din jurnalul mediocritatii si mi se pare o adevarata performanta limbajul idealistului, atit de accesibil cititorului. apoi implicarea pieselor de sah in regasirea circumstantelor traite de catre personajul principal, in partile anterioare ale romanului, mi se pare o metoda originala si intriganta la mijloc. si totusi, prin abordarea generala a subiectelor, cititorii care nu au lecturat partile anterioare oricum inteleg esenta din contextul relatat, acest lucru oferindu-i textului statut independent. placuta la lectura si atmosfera creata dragostei dintre cei doi, nu stiu in ce masura iluzorie. pina la urma totul pare a fi o capcana, insa cine stie, uneori si vinatorii uita pe unde trebuie sa calce ca sa nu se prinda. este frumos accentul pe aplecarea interioara a personajelor, dezvaluind permanent lectorului gindurile ce le poseda. proza asta are un farmec mai mare decit vizionarea unui film. sper sa existe continuarea.

eu zic ca ai făcut un pas la dreapta, înspre realism, si nu e rău, mai ales că ai reușit să păstrezi din poetiv fără să cazi prea mult în plasa abisului dragostei, ce aduce adesea a nonsens. eu m-am convins că și bărbații plîng, doar că ei își ascund lacrimile mai abitir decît prizonierii de război își ascund crimele. eu zic că e frumos să fii sensibil și să-ți lași emoțiile pe față. spor la scris mai departe, te citesc. vezi că ai lipsă diacritice \"în spatiul strâmt al inimii\", versul trei de sus.

vezi ca ai typos in penultimul vers. de fiecare data cind citesc ceva incerc sa prind sensul, altfel nu vad rostul poeziei, sonoritatea si metafora cotingenta nu-si au scuze si nici ca motivatie nu pot fi luate. ai exprimari destul de abstracte in sens peiorativ contextului. e o carare batuta, o linie care s-a conturat secole. este inutil sa adincim urmele acestea. poezia sau texul acesta, ce-o fi, nu m-a impresionat nici prin tehnica nici prin esenta si nici prin vreo imagine mai curajoasa care sa-mi ramina in minte.

as scrie daca as sti ce e aia picheri...

am gasit aici o caldura enorma. una dintre cele mai reusite poezii din ceea ce scrieti. un inceput perfect pentru un an cit mai bun. ma bucur de reusita, libertatea si familiarul din poeticul dumneavoastra. ani multi si densi va urez.

scriesesem carnea ramane sub unghii, ca feliile nu au cum, decit in poezie, dar am modificat de dragul sonoritatii. la gerunziul final mai cuget, nu-l pot schimba fara sa tai contextul, si imi place cum arata acum. sunt si eu pretentioasa la gerunzii, sa nu crezi ca nu m-am gindit ieri la asta. unul e admisibil daca ajuta. la precedentul m-a ajutat mult leo. forma care i-a atribuit-o a schimbat nitel sensul din ultima strofa si a eliminat din surplusuri. dar nu exista poezie fara autenticitatea trairii din spatele ei. m-am convins nu o data ca e pretioasa si adevarata poezia scrisa decojind ceapa propriei vieti/memorii.

multumesc tuturor celor care mi-au lasat semne de lectura in precedentele poezii, si la care nu am raspuns din lipsa de timp.

va urez si eu

la multi ani
si multa inspiratie!

o parte din tine a ramas pe carari pietruite sub iarnă, pe zidul în care au poposit mai mulți oameni, o parte din istoria lui a rămas în tine. un mers obositor de-a lungul stazilor mai mult sau mai putin straine. acolo unde te-ai oprit între realități revelatoare. ți-ai desprins înstrănarea de firesc pășind fără zgomot, dar cert înainte, cu gîndul la casă. casa, un ghem de căldură ce te așteaptă și atunci cînd doar gîndul îți poate evada... un loc în care intri doar după ce îți ștergi prudent încălțămintea. ceea ce-ți adăpostește copilăria devine sfînt, mai ales după amprenta depărtării. să ai un an călduros și liniștit lîngă cei dragi...

ceilalti, sparge, cea mai originala forma a sinceritatii. poate si alte greseli... scuze

cel mai mult imi place la tine cum iti aperi textele pe care le consideri bune atunci cind ceilalte le ataca si cum marturisesti mediocritatea scrierilor pe care le consideri slabe. adica, nu stiu, chestia asta ma da gata... poate e un obicei de a sprge monotonia sau cea mai originala forma a originalitatii, sau poate ca avem viziuni diferite asupra poeziei, dar eu nu ironizam. textul acesta micut mi se pare reusit. si mie mi se intimpla ca tocamai scrierile pe care am intentia sa le arunc la gunoi sa fie apreciate de public poate pentru simplitate si sinceritate. dar mai ales impresioneaza aici, daca e sa trec iar la textul de fata, contrastul fata de stilul tau obisnuit de a scrie. iar eu sunt adeptul schimbarilor, ceea ce nu inseamna cumva ca te indemn sa-ti schimbi traseul poetic inspre ceea ce consideri a fi mediocru, dar exersarile acestea jucause nu strica si chiar se merita pastrate.
cu sincera simpatie,
ecaterina