Supraviețuire

halucinanta noastra agonie
salvată-i numai de epigramiști cu haz
avem o Europă - cu BAC plin de poezie
doar \"agonia.ro\"-i fără poetic gaz

Cu gazu-i mare-ncurcătură,
Si-un frigider imi va fi blocul.
Eu, lor, tot le doresc căldură,
Chiar le urez \"să-i arză focul\".

Cum simțul critic mi-este treaz,
vă spun fără vreo ironie
că cei mai mulți pe Agonie,
fac doar atât: emană gaz.

La speculații despre gaz
Îmi propun să mă abțin
Să nu dau de vreun necaz
Cu vecinul cel putin. (am pierdut un \"P\" și un \"ț\")

Nu sunt de-acord, Ioane, cu ce spui,
Căci altu-i adevarul - bag eu seama -
Pe Agonia sunt poeti destui
...Ce nu pot să inghită epigrama!

Da, si eu mă tem, Ioane,
Că din nou ne-or cotropi.
Ii si văd cărand vagoane
De lipsuri si datorii.

Europa n-are haz,
Zice un cunoscător,
Nu atunci când n-are gaz,
Ci când nu are umor.

Cum necazuri încă îs,
Fac și eu un pic de haz,
Nimeni n-a murit de râs,
(Când venea pe țeavă gaz).

Vă duelați fără mănuși,
Dar ce vă spun nu-i nerozie:
Voi v-ați luat de bieții ruși
Și ați uitat de poezie.

P.S. poezie.ro, evident!

N-are, frate, nici umor
Și nici n-a zâmbit de-un an;
Ca să râdă mai ușor,
O mai gâdilă Ivan!

Ne luăm de ruși cu epigrama,
Că asta-i arma noastră, vere.
Că n-a vrut să ne-nvețe mama,
Secretul la mitraliere.

Zicea un frate carpatin
O poantă cu necaz și haz,
Că rușii de acum ne vin
Numai pe țevile de gaz.

Abia acuma imi iau sama:
Deci nu ca nu ar curge gaz,
De frica nu deschide mama
Butoanele la aragaz.

Doar fâsâie un argaz
Și pe român îl umple groaza;
Dar ai mai face, nene, haz
De-ai fi cu aragazu-n... Gaza?

Nu sunt de-acord, Ioane, cu ce spui,
Căci altu-i adevarul - bag eu seama -
Pe Agonia sunt poeti destui
...Ce nu pot să inghită epigrama!
(ioan toderascu)


Că ne dau, isteți, copite,
Au și ei motive varii:
Epigrama le înghite
Versul până-n comentarii.

Cum simțul critic mi-este treaz,
vă spun fără vreo ironie
că cei mai mulți pe Agonie,
fac doar atât: emană gaz.

(Elena Malec)

Elena, zău, păcătuiești,
Pe Agonie-având cazare;
De ce te-ncumeți să bârfești
Că saitul ăsta-i... de gazare?

Unii, fără căldurică,
Dârdâie pe “cazacioc”,
Alții tremură de frică,
Fi\'ndc-aud în Gaza: \"cioc\"!

Deși pari pus pe hârjoană,
Tot ne-ai tras-o din condei:
Nu arzi gazul de pomană!
Doar ai început să-l bei.

Să știi că am un mic necaz,
Când cercetez cu ochii zona:
Sau am băut ca prostul gaz,
Sau văd din nou pe Belladona.

Cazaciocu\'-au tropăit
Până-n draga dimineață
Și așa s-au pomenit
Cu \"averea\" lor pe gheață.

Pe Agonia sunt poeți destui
...Ce nu pot să îngită epigrama.
Ioan Toderașcu

Este strigător la cer,
Ioane, altul e necazul,
Tu te aprinzi, prin atelier,
Că alții ard degeaba gazul.

Agonizăm, necaz după necaz,
Ne bate, dar, c-un pic de fantezie,
Există Europa fără gaz
Și Agonia fără poezie.
Ion Diviza.

Se-ntâmplă pe Agonia

Ard gazul,fără fantezie,
Poeți, ce-aici trăiesc o dramă,
Că dacă scriu o poezie,
O arde câte-o epigramă.

La mulți ani, la toți!
petru

Am o vorbă de tot hazul,
Ce era să-mi stea în gât,
Pe la unii arde gazul
Pe la alții, nici atât!

Ne batem gura cum arde gazul
Deși noi știm cum este cazul:
A înghețat pe-acord iscălitura
De-atunci și drumul procăldura!

Dragi confrați,acum la greu,
Vă transmit mesajul meu:
Dacă scrieți ca Diviza...
Se accentuează criza !