dincolo

O mărime fizică, oricum un număr, aici al „ceței dintre tine/și lovitura sălbatică” (două elemente devenite, probabil, sufletești) și negreața ei interogativă, sprijinită de celelalte (puține dar suficiente) cuvinte, este o figură de retorică memorabilă. Într-adevăr, toate cedează, numai tăcerea rezistă (desigur, este vorba de o anume tăcere). Chiar și cu această inventariere (distanța, disperarea, urletul, zidul), titlul rămâne extrem de subtil. Fără redundanță, abia folosindu-și scheletul, poezia reușește.

Poemul de fapt este așa: \"urletul cedează/ tăcerea rezistă\".

Multă densitate în acest mic poem, ceea ce înseamnă a mare capacitate a autorului de filtrare și condensare a ideii. Emoția rezultată e rafinată aproape de modul maximal. Se induce o serioasă cultură poetică. Tehnica este rezultatul cumulărilor cantitative ce au dus la saltul calitativ. Cu alte cuvinte o mică perlă în oceanul de steril. Felicitări!

katy,
aici e cu totul altfel.
concentrarea stărilor e binefăcătoare
nimic balast. totul e punctat din vreme, cu precizie. recitesc și constat că trebuie să revin până îmi găsesc locul potrivit pentru a putea pătrunde în adâncul cuvântului.

da, versul de final este liantul întregului

plăcut de tot

cu sinceritate,
teodor dume,

în acest poem chiar există Poeta ecaterina bargan
bine ai re-venit

constantin, cu siguranta aveam eu gindurile mele cind am scris poemul, dar m-am convins nu o singura data ca de fapt parerea cititorului conteaza.
vasile, o esentializare justa.
razvan, cred ca in asta si consta poezia.
teo, aveam contradictii de sonoritate la versul final dar mi-am calcat pe inima si am lasat asa.
laurentiu, commul final incununeaza opera.

multumesc