Dumitru Sava

privește-mă prin geamul odăiței cum îmi înalț speranța pân-la tine fuior de năzuințe și-așteptare născut în ziua când veniși pe lume din nostalgia depărtării purtat pe razele de soare de-aicea

în noaptea de mister și de magie-a nunții mele ți-oi dărui drept colier un cer senin de stele cu Dumnezeu în capul mesei vom chefui și vom cânta ne-om contopi-n voalul miresei și-apoi în doi

înfrunzește iarăși Pom al Vieții să ne trezim în zorii dimineții păcatul să ne pogoare pe pământ din sferele mult prea luminoase să reluăm lumea de la început tu curioasă să-mi deslegi

o să m-aștepți într-o zi înfrigurată în portiță cu mâna timid întinsă spre mine un înger ce își cerșește nemurirea eu hrăpăreț să o apuc și să plec așa aiurea cu ea la plimbare prin

Ai dat buzna în viața mea să-mi tulburi existența ne-am văzut… ne-am plăcut și ai plecat am avut atâtea să ne spunem că nu ne-a mai ajuns timpul să ne și iubim destul le-am făcut pe toate în

M-am jucat cu viața ta La roata rea a destinului Și te-am pierdut, femeie Ca un smintit Erai cea mai frumoasă Și eu eram cel mai bogat Cel mai frumos și fericit Căci mă iubeai…

Și beam și ne iubeam... și iarăși beam Doar, doar uita-voi de Omar Khayyam Ce bun mai era vinul din ulcea Și ce aromă dulce-i da și gura ta Și beam și ne iubeam... și iarăși beam Doar, doar,

Sunt Sburătorul plin de vise Ce rătăcesc, pierdut, prin Iad Întoarcerile-mi sunt închise Și toate relele pe mine cad Eu sunt soldatul fără țară Ce, fără rost, își pune viața amanet Sunt

Să te am, din nou, aici lângă sufletul meu mințind că n-ai să mă-`nșeli niciodată să mă ardă nerostirile-ți păcătoase din ochi și să-ți citesc ispita din gândul necurat Să sorb cu

Te-aștept frumoaso Cu stele și colinde Să ne renaști din nou În lumea fără pilde... Mi-e numai găuri arca Mă duce în derivă Spre portul fără nume S-o schimb