Poezie
Melancolie
1 min lectură·
Mediu
e toamnă și-i atât de frig
afară plouă iar cu amintiri
îmi pustiește sufletul
cu înc-o frunză
o densă ceață mi se-așterne peste spirit
spăimântătoare junglă îmi e mintea
și haite negre de gânduri
mi-o tot amușină și încolțește
iar fiecare zi mi-e tot mai tristă
și mai scurtă...
mă bântuie cohorte-năbușite
regrete și dureri
sărman copac cojit de timp
mi-e azi semețul pom al vieții
mă viscolesc speranțele de ieri
renasc perfide nostalgii
și-mi otrăvesc corola de visări
singurătatea-mi roade-n oase
și ursitoarele m-au părăsit
în ruină mi se prăvălește templul
clădit pe optimiste amăgiri
mă torc în vorbe și te țes
tu catedrală… a singurei iubiri
adânc e însă somnul providenței
zădărnicie este totul!
001.416
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Dumitru Sava
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 116
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 25
- Actualizat