Jurnal
Ecce tempus...
2 min lectură·
Mediu
*
- Am aflat că ăluia care îți mănâncă zilele… I se spune ziler. Înseamnă că nevastă-mea e viețaș!
*
- În fiecare dimineață nevasta mă bombăne să duc nepoțica la școală. Dar acum sunt bucuros. L-am auzit pe medic când îi spunea că o mai duc două – trei luni…
*
- Evrika! Am aflat de ce aleargă toți după bani. Conțin ani!
*
- Eu sunt câine! Pentru că după zodiacul chinezesc m-am născut în anu’ Câinelui… O fi și anu’ Timpului? Dacă da, mi-ar fi plăcut să mă nasc anotimp…
*
- Se zice că timpul ne duce… ne duce ireversibil. Atunci cum de mai reușim, în fiecare dimineață, să revenim la serviciu?
*
- Ce paradox! Timpul e infinit… Dar niciodată nu ne ajunge.
*
- Abia după ce m-am pensionat am aflat… Că eu mă duceam la serviciu ca să-mi schimb anii pe bani. Înseamnă că aștia când îmi taie pensia… Îmi taie anii!
*
- Ieri am aruncat ceasul de la mână. L-am prins cum îmi mânca timpul!
*
- Cronofagia e singura boală incurabilă. Toți murim asfixiați… Când ni se oprește timpul în gât!
*
- Mă uit la tine bunico. Și văd cum albește timpul…
*
- Nepoțica mea e cea mai bogată din familie. Are o grămadă de timp! Și în fiecare dimineață când mă îmbrățișază… Îmi împrumută și mie câte o zi. Eu accept… Deși știu că nu i le mai pot înapoia!
*
- Niciodată nu am avut timp liber. Dar m-au pensionat. Adică mi-au liberat timpul!
024001
0

Obsesia timpului răzbate atât de tare din ele încât nici nu mai se vede omul. Iar trimiterea la faimoasa scenă biblică, mai degrabă stârnește confuzie...