Dumitru Sava

anii în care alergam către o stea fără pingele și cu tunica ruptă în marmelada pe mămăligă valsând prin catalogul de note al celui mai breaz liceu militar tuns după piele și fără un ban sâmbete

umbra lui Adam- răsuflare a lumii sub pomul vieții

mama mea nu-i florăreasă n-are chioșc n-are tarabă și nici fuste colorate habar n-are să ghicească ea nu poartă bani în păr însă m-a născut în flori gol în vreme de amor când luceafărul și

mută bateria de rachete prin fumul de țigară și-așteaptă musafirul o bombă atomică ce foc de artificii…

Se scriu istorii "sincere" la comandă politică. Cu istorici vânduți, falși ori de pripas! În ziare, la televiziune… Ori institute peste noapte inventate! Toate cu un singur scop. Să ascundă

cu trupul de nălucă și suflet de carybdă care croiești lumea fără să o-ntrebi doar pe măsura ta și-ți faci din ea odăjdii scumpe așa să te distrezi răsari sori în întuneric și-ncurci hotarul

Avem în mână cărți bune dar ne temem să jucăm, deși am dat un campion mondial la poker. Atu-ul este la noi dar nu știm să-l folosim. Ne lăsăm dominați de o falsă inhibiție și înghițim toate

norii plângeau deasupra noastră eu eram ud tu erai castă prin iarbă ne plimbam desculți săraci și-nfometați dar culți se vremuiește viața peste noi ne e rușine să mai umblăm goi eu sunt

eram un june-ndrăgostit nebun și te iubeam cu disperare speram frumosul să-ți adun în covoraș pentru picioare când nu m-am mai putut abține ți-am cumpărat și dăruit un pat să odihnești

cârduri negre de ciori se preling din plumbul norilor ce se interpun între pământ și soare eclipsă parțială ori totală de bani îndesați bezmetic în buzunare proprii ale celor devotați binelui

sub superbia mea de freză păr mândru decojit de vremi cu tulpina lui de lut zilnic desfrunzind din gând visări în idei îndoliate din care nu rodește nicio poamă cu rădăcinile în vânt coroana

dar al genezei uns în miere și pelin - păcatul divin

urlă câinele sub șopronu’ dărăpănat se face tot mai răcoare cârd hămesit de ciori înserarea privește lacom prin geamul murdar al odăiței cum ultimul tăciune abia mai pâlpâie în vatră în perete

Se vorbește cu năduf în popor că zeul, în mărinimia sa, a dăruit pământul nostru cu toate bogățiile și frumusețile dar că, nu se știe din care pricini, i-a lipsit pe români de dreptul, forța și

efemeridă - fluturele pe cruce gustă numele.

P.M. După seisme sociale gunoaiele ies deasupra P.m. Cel mai mare și mai tare - președinte cu-tare, doar vicepreședinte cu-tăreaua, șefă de cabinet cu tărel e prim ministru cu-tărică, șeful

se ia un tânăr șomer român se încadrează în armată contra unei solde onorifice și neavând instrucție destulă e trimis să bată pas de defilare în îndepărtatul afganistan înaintea coloanelor

Spre deosebire de cei mai mulți dintre noi… Eu știu lucrul cel mai important. Că sunt navigator spațio-temporar! Un mesager între lumi. Vin de undeva. Încărcat cu foarte multă iubire și cunoaștere…

că ne jucam de-a pititelea și tu te ascunseseși în rai într-o casă mare albă de pe o pajiște verde îți crescuseră aripi diafane și niște coarne de flutur… să nu poți fi

Inițial nu prea mai știam ce caut pe aici. Prin viață! Am vrut să mă împușc. Credeam că am timp să o prind din urmă. Uitasem că sinucigașilor le este interzis raiul! Apoi, am vrut să mă duc la

* - Am aflat că ăluia care îți mănâncă zilele… I se spune ziler. Înseamnă că nevastă-mea e viețaș! * - În fiecare dimineață nevasta mă bombăne să duc nepoțica la școală. Dar acum sunt bucuros.

în pustietatea vieții navigând pe nopți de doliu visez zorii dimineții când la tine am să viu spre tărâmul fără soare mă îndrumi și mă petreci fără înger și-ursitoare suflet gol în straie

Þie azi Doamne că ești unic atotputernic și atotcunoscător. înseamnă că mă pot îndoi de Tine fiindcă e doar din voia și cu voia Ta! mulțumesc Doamne că ești perfecțiunea și în marea

gem de prune gem de vișine gem de caise gem de dude gem, de gem!