micuța rapsodie

norii plângeau deasupra noastră eu eram ud tu erai castă prin iarbă ne plimbam desculți săraci și-nfometați dar culți se vremuiește viața peste noi ne e rușine să mai umblăm goi eu sunt soldat iar tu incastă atât a mai rămas din foamea noastră dar toamna vieții iar ne-o re`ntâlni din nou naivi și mici sărmani copii vom merge-nlănțuiți în gând departe doi pariori perdanți pe-aceeași carte