Dumitru Mălin

Viata totdeauna e bine sa fie in vifor sau pe rug. Celor ce vor liniste, sa le-o dea D-zeu. Eu ziceam candva :"Ci iarta, Doamne mare vina mea/ Orbeste-ntrega lume daca poti/Numai pe mine nu ma cuminti/Din viscol si din dor sa nu ma scoti". Din tandarile vietii mele construiesc si eu, ca si tine Maria-ELENA, CA SI VOI TOTI, magia poeziei. Desigur ca vreau si chiar imi place asta. Multumesc de trecere Maria!

Toate simbolurile sunt vechi, tot ce se naste s-a mai nascut, tot ce se spune pe pamant s-a mai spus,tot ce se vede s-a mai vazut, tot ce se aude s-a rasauzit, tot ce se uziteaza este rasuzitat, indiferent in ce "stil " ai face-o. Aveti voi ce aveti, cei mai tineri, cu "stilul clasic". Dar e greu (si meritos poate) sa scrii in stil clasic, in acelasi timp scriind si "un text bine scris si inchegat". Nu stilul in care scrii conteaza, ci felul in care iti traiesti poetic si exprimi drama existentiala. O sa ajungi candva, sper, la o asemenea concluzie, d-le Eugen Bot.

D-le Dachin, mi s-a facut de bucurie (mi-am insusit aceasta expresie de la Daniel Corbu) sa te reintalnesc printre cititorii mei. Dumitru Malin

Multumesc, domnule Tomescu. Sa ne citim cu drag.

Ai dreptate Gabriel. Nici mie nu-mi plăcea "comunul" acelui vers. Mulțumesc de sfat. Te citesc și eu mereu cu plăcere.

Mulțumesc Vali Slavu pentru trecere și semn. Nici mie nu-mi plăcea poezia de la jumătate în jos. Acum am modificat-o și mulțumită ție. Dar nici acum nu-mi place pe deplin ultima strofă. Voi vedea ce mai fac cu ea! Mulțumesc încă o dată epigramisto!

Am citit cu placere poemul. Este el putin aiuratic amestecand regnuri si planuri si lupi si sani si fantani, dar mi-a palacut atmosfera si operația riscantă de "spargere a metaforelor". Nu prea văd cum ar pătrunde lupii în reflux ori ce metaforă spartă o mai fi și asta, dar așa e poezia "voluptos joc cu icoane și imagini tremurate/ce mai mult o încifreză cei ce vor a o descifra". Felicitări!

Multumesc. Am citit si eu poemul tau recomandat "Fetita cu crocodil" si comentariile bune. Subscriu la ele, le meriti cu toate felicitarile. Si sa stii ca eu sunt un pretentios cititor de poezie si laud sincer rar pe cineva. Inafara de mine rar pot gasi pe cineva caruia sa-i spun: ai scris un poem bun!

Mulțumesc de "plăcerea lecturii", d-le Nicolae Tomescu. Și mie îmi plac, mai ales, înțeleptele haiku-uri ale Dvs. Dar și proza...

Mulțumesc. Am ținut cont și am mai schimbat câte ceva. Inclusiv în a treia strofă. Finalul sună, da, a "și ningă, zăpada ne-ngroape". Dar nu prea mai am ce să-i fac, din moment ce așa simt în fața ninsorilor (din vârstă!) care sunt gata să vină. Mulțumesc de trecere și sfat!

Multumesc domnilor Nicolae Tomescu și Adrian Firică. Și eu vă citesc mereu cu plăcere.
D-le Gârda Petru Ioan,

Adolescenta aceea se numea Floarea și după ce nu mi-a scris vreo șase luni, m-am pomenit cu-n plic gros pe care l-am deschis tremurând și înăuntru erau vreo șase file de caiet cu linii pe care de la un capăt la altul nu scria decât "iartă-mă, iartă-mă, iartă-mă....". După ce am citit toată această lungă scrisoare înveșmântat în costumul ultim al lui Giordano Bruno i-am răspuns adolescentei pe-o carte poștală militară:

Te iert cu toate frunzele ce strigă în căderi
Te iert cu toate apele înfiorate-a gheață
Te irt cu ziua asta și cu cea de ieri
Te iert cu fiecare dimineață

Iartă-mă cu tot timpul în care m-ai uitat
iubirea e frumoasă numai atunci când iartă
Te rog ca semn, ca jurământ că m-ai iertat
Să nu-mi mai scrii, să nu-mi mai ieși în cale niciodată!

Și nu mi-a mai scris. Doar din când în când mi-a mai ieșit în cale fără vreo intenție anume. Și culmea,mai încoace, viața a adus-o, cu pe soțul ei cu tot în același oraș cu mine. Trăiește deci în Alba iulia, dar n-am văzut-o de vreo opt ani. Când am văzut-o ultima dată am venit acsă și iată ce am scris:

Ieri mi-am revăzut iubita de acum treizeci de ani
Doamne, câtă nepăsare se scurgea-ntre noi în valuri
Ea era cu soțul dânsei, eu cu soața mea - doi bani
N-am fi dat pe-acele vremuri și pe-acele idealuri

Pentru care eram gata să îmi dau viața toată
Ca-ntr-o carte proastă scrisă de un scriitor netot
Dar ce floare de jăratec era totuși acea fată
Ori ce guguștiuc romantic eram eu pe-atunci socot

Nici nu s-a uitat la mine, nici nu m-a băgat în seamă
Numai eu ca pe-o bătrână obosită o priveam...
Doamne, cum ne pradă viața și-nspre ce-asfințit ne cheamă
Iarbă ce-a tăiat-o coasa, frunză ce-a căzut din ram!

Aferim, mon cher

În numele porții ruginite, mulțumesc d-le Eugen Sfichi. Apoi mă mir că ați reținut versuri pe care va și angajați să nu le uitați. Asta mă vindecă de multe nepăsări ale unora și altora.
Despre aprecierea lui Liviu-Ioan Mureșan nu pot să spun decât același lucru că mă onorează și deși nu ne cunoaștem personal îl simt aproape, iubesc ce scrie și îl urmăresc atent. Comentez mai puțin din multe motive, dar asta este altceva. Mulțumesc LIM (îmi place presurtarea asta care seamănă cu un LIN de la Mălin).

Ce zici Alina despre cum arată acum textul, inclusiv ultima strofă?

Multumesc Alina. Am reparat câte ceva dupa observațiile tale foarte pertinente. Ai mare dreptate și cu ultima strofă, dar o să văd ce pot face cu "metafora".

Cred c[ aveti dreptate cu numele si in tot restul Poate pana la publicarea in volum voi reface... cu poetii in general! Multumesc de trecere!

Lim, iti multumesc de trecere si apreciere. Si eu apreciez mult poezia ta!

Lim

Acel "ne scturam unul in celalalt", chiar nu merge! Suna, vorba lui Petre Roman "ca dracu"! Imi pare rau, ca eu te apreciez mult, tu scrii de obicei f. bine!

E toamnă iar ca și atunci demult
Când un copil s-a stins la mine-n sânge
Că l-am purtat în piept până să-l uit
Să nu mai știu cum râde și cum plânge

Aceleași urări prietenești din toată inima! Dumitru Mălin

Felicitari Paul Gorban. Documentat si incitant acest text! M-am bucurat citindu-l si mi-am zis Ecce Paul!

Timpul, vârsta, iubirea, moartea nu vor fi niciodată inedite. Dar știu că asta, pentru mulți, nu este suficient...

Yicea Grigore Alexandrescu undeva:
\"Decât să râdă alții (de tine!n.c.) să râzi tu mai întâi\". Aferim, suciule!