De la un capăt la altul

Nostalgică această căutare. Toți suntem în căutarea acelui „copil pierdut”, chiar dacă nu avem timp sau curaj să recunoaștem.
Referitor la poezie, am citit-o cu plăcere, dar am două observații. În strofa a treia, în ultimul vers, aș înlocui „înalte” cu „nalte” (formă acceptată în dicționar), de dragul ritmului. Dacă ar fi poezia mea, m-aș gândi să rescriu ultima strofă. Știu că se folosește expresia „a semăna ca două picături”, dar „ca două fire” mi se pare forțată, pentru a rima cu „amintire”. Desigur, e doar o părere.

Mulțumesc Vali Slavu pentru trecere și semn. Nici mie nu-mi plăcea poezia de la jumătate în jos. Acum am modificat-o și mulțumită ție. Dar nici acum nu-mi place pe deplin ultima strofă. Voi vedea ce mai fac cu ea! Mulțumesc încă o dată epigramisto!