Poezie
Când nu mai ies femeile afară
1 min lectură·
Mediu
Eu am iubit nu tocmai pe ales
Ba chiar cam pe cules aș spune-n șoaptă
Femei ce azi în cale nu-mi mai ies
Le-am strâns în grebla inimii odată...
Cosindu-le prin veri și primăveri
Le-am adunat în toamne foșnitoare
Și parcă numai ieri-alaltăieri
Le mai țineam de frâuri să nu zboare
Doar una-două poate mai de soi
Iar restul foc de gozuri și de paie
Dar prea frumoase totuși pentru voi
Ce le-ați fi vrut închise-n vreo odaie
Frumoase nu la ochi ori nu la trup
Ci la nebuna dragostei stihie
Când pofticioasă nara mea de lup
Le-ademenea-n nechez de herghelie
Oh, de-aș fi pus deoparte măcar zece
Să le păstrez într-un culcuș de-argint
Că doar știam cum timpul verii trece
Și cum din noi amurguri se desprind
Și tot iubind pe-ales ori pe cules
Doar te trezești bătrân așa-ntr-o seară
Și-atunci degeaba urli lung și des
Că nu mai au niciuna drum pe-afară.
023.084
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Dumitru Mălin
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 154
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
Dumitru Mălin. “Când nu mai ies femeile afară.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dumitru-malin/poezie/14000263/cand-nu-mai-ies-femeile-afaraComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
PSPSPaul Gabriel Sandu✓"Si cum zambind secundele ne mint" - mi se pare un vers minulescian, cam sterp, si cu o rima involuntara care defecteaza poemul....
0
DMAi dreptate Gabriel. Nici mie nu-mi plăcea "comunul" acelui vers. Mulțumesc de sfat. Te citesc și eu mereu cu plăcere.
0