fiul meu nu știe multe lucruri,
explorarea lucrulilor simple
îi umple curgerea timpului,
aleargă, “să plindă cionicătoarea”,
de stângăcie pașii se ciocnesc,
balaurul “piatlă” genunchi-i julește,
împrăștie-mi gândurile,
să nu știu de lacrimă,
temă,
incertitudine,
dor...
adună-mi amintirile
să fie bucurie,
îmbrățișare,
inima ta
neschimbată
să rămână a mea...
Încă o vară...
Am luat culorile din soare
Le-am pus pe piele
Fără vreun plan anume.
Am amestecat toate nuanțele de la galben la maro,
De la crem la roșu,
Am pus gândurile
umbre legănate de vânt
se-aștern pe cărare.
luna desenează siluete în cale,
șoapte domoale curg, ca o chemare.
cărarea înghite tăcere și vis,
pașii tăi... ai mei... totuna —
ascund în noapte
de ce-mi este teama?
zilele curg din brațele timpului,
va fi la fel pâna la capat…
există un punct final - un început
chiar dacă azi
simt cum m-apleacă lacrima.
ți-am lasat pe marginea
ninge, ninge, ninge,
fulgi mari acoperă desenul
și basmul poate-ncepe…
să așezăm brăduțul în camera cea mare,
să-i punem straiul nou de sărbătoare,
copii să se joace, și cu steluțe-n ochii
să
Obrazu-mi e-nghețat,
E ger și totuși bine.
Afară s-annoptat,
Iar eu gândesc la tine.
E iarnă ca și-atunci
Și fulgii-mi cad prin păr,
Ce crudă-mi pare clipa
Cu-al ei trist adevăr!
O
Strânge‑mă în brațe și lasă‑mă să visez cu capul pe umărul tău.
M‑aș imagina prințesă și aș aduna stelele, licuricii și fluturii.
M‑aș prinde în dansul lor și, când aș obosi, l‑aș ruga pe
copil,
în privire
cu strop de Dumnezeu
zice
sorbind
fărâmă dulce
din palma-i firava:
"păstrez şi pentru sora
și ea ar vrea să guste."
"nu știe
darul este-al tău!"
"nu ştie
Va veni o vreme
Când vom căuta timpul.
Îl vom regăsi
În oamenii dragi
Ce ne-au stat alături,
În cărțile citite,
În poveștile spuse
Sub clar de lună,
În lacrima adunată de pe obraz
Cu
am vândut anul cel cel vechi,
la naiba
pe doi bani.
l-am aruncat în stradă:
nu am privit unde-a căzut,
nici n-am știut cine l-a luat,
trecut de lepădat,
prezent pentru sperat.
viață:
un fir
Nu-mi place toamna
Chiar dacă am început să semăn tot mai mult cu ea.
Mă pierde printre culori ca într-un deșert,
Vântul mi-amestecă gândurile și așa de-a valma,
Mai e și ploaia care nu face
De dor se-aprinde soarele,
Arde ca miile de torțe ale soldaților
Rătăciți în întunericul de nepătruns al disperării.
Flăcările-i dansează după muzica vântului pârjolit,
Mănâncă și ultima
Greierii cântă, nu-i mai aud,
Plânsetul meu interior e mult mai zgomotos decât muzica odihnitoare a verii.
Soarelui nu-i mai pot vedea strălucirea,
Căldură lui mă arde acum,
Nu-mi mai aduce
a fost o întâmplare,
numai atât.
credeam:
ce n-am sperat în clipa aceea!
fără să bănuiesc
că pentru tine
nu eram decât un obiect
aruncat
și găsit
din întâmplare.
A fost numai atât!
și astăzi ai uitat fereastra deschisă…
nu știu,
oare-ai uitat sau poate
ști că mă doare adierea vântului și vrei să mă vezi țipând la atingerea lui?
îmi spui mereu, că n-ai să mai uiți,
îmi
Înconjurată de cărți...
Ce să aleg?
Așteaptă,
Nu se plictisesc,
Nu plâng,
Iartă.
A apărut curcubeul...
Nu am văzut ploaia
M-au învitat la ceai
Fraze amestecate.
În peisajul meu
Uneori mă chinuie gândul
că m‑aș putea risipi
în bezna acestui timp apăsător.
Tot mai rari sunt cei care,
într‑o lume încărcată de zgură,
mai știu să rămână Oameni.
Și mult mai
Se-adună boabe de rouă în ochii de copil
Nu pot face nimic și simt în stomac fiecare lacrimă,
Inima mi-e plină de spini ascuțiți
Și gândurile se-amestecă în ploi târzii de vitregă
visam că zbor
îmi plăcea
nu voiam să mă trezesc.
de ce a sunat ceasul?
chemarea lui venea la pachet
cu zâmbetul sarcastic
al unei clipe
pierdute deja.
visul,
zborul,
și
voiam să te-ating
raza de soare-și revărsa
lacrima-i albastră
picături de lumină
dansând între noi…
am întins mâna,
ai deschis brațele
și-am strivit între noi
raze tremurânde.
DE