Suferință

Se-adună boabe de rouă în ochii de copil Nu pot face nimic și simt în stomac fiecare lacrimă, Inima mi-e plină de spini ascuțiți Și gândurile se-amestecă în ploi târzii de vitregă toamnă. Licorile nu fac nimic Și plânge ingerașul cu brațele-i întinse. Îi simt respirația, îi adun teama și i-o transform în mângâiere. “A tlecut, mami. De ce ești tlistă?” “Pentru că te doare!” “Nu mai fii tlistă, mami. Eu te iubesc!”