Poezie
Raiul meu
1 min lectură·
Mediu
Strânge‑mă în brațe și lasă‑mă să visez cu capul pe umărul tău.
M‑aș imagina prințesă și aș aduna stelele, licuricii și fluturii.
M‑aș prinde în dansul lor și, când aș obosi, l‑aș ruga pe artist
să‑mi îngăduie să poposesc la Masa Tăcerii.
Aș prinde aripi și aș zbura ca Pasărea Măiastră de la un capăt la altul al Coloanei Infinitului.
Și poate, într‑un târziu, m‑aș plictisi.
M‑aș visa copil sărman și singur,
pe străzi înecate în umbre curgătoare; aș păși desculț,
aș strânge toată tristețea
și aș ruga fluturii și licuricii să o ducă departe,
dincolo de stele.
Și m‑aș trezi,
cu capul pe umărul tău, cu gândul la mâine.
01164
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Dumitrescu Elena
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 110
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 13
- Actualizat
Cum sa citezi
Dumitrescu Elena. “Raiul meu.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dumitrescu-elena/poezie/14199789/raiul-meuComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Cuprinde‑mă în brațe și lasă‑mi fruntea să se odihnească pe umărul tău.
M‑aș visa prințesă și aș strânge în poală stelele, fluturii și licuricii.
M‑aș lăsa purtată în jocul lor și, când pașii mi‑ar obosi,
l‑aș ruga pe sculptor să‑mi îngăduie o clipă la Masa Tăcerii.
Aș prinde aripi și aș zbura de‑a lungul Porții fără sfârșit.
Și poate, într‑un târziu, m‑ar prinde o liniște ciudată.
M‑aș imagina copil singuratic și sărac,
rătăcind pe străzi înecate în umbre ce curg pe zidurile reci.
Aș merge desculță, purtând lumea pe tălpi — răni adânci.
Aș strânge toată amărăciunea lumii
și i‑aș ruga pe fluturi și pe licurici să o ducă departe, dincolo de stele.
Și m‑aș trezi apoi,
cu capul pe umărul tău,
cu gândul limpede, ca luciul apei.
Plină de speranță, aș îmbrățișa ziua de mâine.