Dragoș Vișan

Nichita a anticipat că va veni la noi "Măreția frigului" Ea va veni imediat la fix un secol după ce a fost consemnată de către Cezar Petrescu în romanul său

Nu vreau să mă gândesc, ravagii-s la noi, bădiță Mihai, puzderie, frate, la ce s-a ajuns!... ulițe mari, târguri urâte. Îți scriu din sat, Nouă Bolgii Bucureșci, ca tu să-mi răspunzi din Iași,

Mereu arăți bine, colega, nu te schimba, nu contează dacă ești între băieții cei răi, printre damnații recalcitranți, poți fi tot ce vrei, singur să fii, neutru, și apoi poți iubi sau urî cât

Ovidiu vorbea cu valurile. Ovidiu a avut o femeie din neamul geților, care l-a iubit și îngrijit în ultima parte a vieții sale, cu siguranță. Cea mai deșteaptă, l-a învățat limba băștinașilor. L-a

Sunt pre-amiezi neobișnuite, mult așteptate când soarele cu mine aleargă pe cer eu cu ochii, în cheia sol el, zglobiu în pieptul meu lumină așterne până la orele 12-13 de ascendent

Un poem sapiențial marca Teodor Dume: "Când umbrele trec strada". A cunoaște pe mulți înseamnă a te bucura și a te întrista la regăsirea / negăsirea lor. Oamenii se mai schimbă în viață. Puținii

Din zori vampir, mă urc pe-un acoperiș de stuf, sorb primele șiroaie de rouă, sânge diurn Toată noaptea a fost primitoare unei trupe de rockeri și rockerițe mai inspirate, acum toți

cu timp și fără timp de la conjugarea destinelor dintâi la a doua a treia și cea de-a patra ultima strigare nu mă las vândut nimănui altcuiva îți sunt tabloul pe care tu singură ți l-ai

Un clopot bătea prelung, în dungă, tăios din ceruri spre văi, era seara de 14, se făcea apoi dimineața de 15, o zi oarecare-n cuptor, Maica dădea să se culce obosită cu fiece primăvară de

Dialogul misterios c-un "tu" ce rămâne ascuns până la capăt, un "tu" ce ne pune mult pe gânduri, din poemul "punctul zero" de Irina Lazăr ne face să surâdem, pentru că se tinde spre gradul zero al

Sunt un tren IR, în noaptea abia lăsată, nu m-ar deranja deloc să fac o oprire, chiar m-am întrebat în gara Oradei dacă în locul celui mai bun, de jos, cumpărat primul, din a doua cabină a

E noaptea Perseidelor, văd după lung timp steaua mea, care-i aceea voi stiți să o deosebiți, după ecoul ce iese la căderea-i departe, un bufnet cu răsunet, începe și ziua necesarei luări de pe

Ce tunică drace \ un metru jumate 1,5 × 1,4 ce tort de in \ lână-n două părți egal cusute ce balteus \ cingătoare până-n genunchi ce paenulae\ ilice pe umerii romulanilor ce braccae \ pe burtă

Erai atât de netrufașă atunci când încă nu ne știam, pulsau spre tine, incașă, din piept atracții de-a fi-n Siam Ți-aș vorbi și neclasic fără să versific, să-ți arăt, pelegrino prin lume, Iruș

nici măcar norii ploii de safir nu mă simt când vin (1) . niciun safir pe cerul iernii nu te-nvață prietenă de-o viață să mă simți . extazul din tuleii ierbii prin a cărnii-mpietrire însă

Atunci când Ionuț Caragea scrie un poem splendid și ca remember, "Luna Neagră", pentru un tată pierdut, când sunt 11 ani de la deces nu se mai scrie și... dedicație. Claudiu, prietene, vii cu prea

Noi îl culcăm, dar el, mortul tataie Niculaie unde se și scoală, brusc oglindit în vise prin sufletul meu sau, cum îmi povestești, al tău, tată Jan, nu-l chemi și-l revezi, ajunge nedeslușit,

Nu ne mai punem întrebări despre noi înșine, despre singularitatea fiecărui scriitor sau nescriitor ca mine, despre omul din fiecare mânuitor al condeiului. Cine poate oase roade, cine nu, nici carne

Dacă eu retrag, dacă tu retragi, dacă ei/ele retrag, dacă toți retragem orice spusă nedorită de alții, nedigerată încă, problematică, fiindcă a picat cam greu cuiva, mai rămân atunci doar

Păcălirea Europei până în 2023 de către Neamț nu știu când, dă Doamne cât mai curând, acum, va fi dezvăluită iarăși în cele mai mici amănunte și mândrul clan slav(ofil) va ieși învingător