DVDragoș Vișan
Verificat@dragos-visan
București
„Cuvântule de lumină, în cer îngeri Te știu pe dinafară, ca noi să Te repetăm pe dinăuntru-ntr-un poem!”
Vechea biografie, astăzi nevalabilă, dar de mărturisit: Sunt profesor la un liceu din Constanța, colaborez cu revistele Tomis, Ex Ponto, Euromuseum, Meandre, Paradigma, Arca, Observatorul munchenez etc. Debut literar cu poezie în rev. Euromuseum (nr. 7 - vara lui 2008). Am absolvit in 2000 facultatea de Litere din univ. Ovidius,…
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
Mi se pare tușant. Inventarea unei geometrii paralele, secretizând tăcerea are legătură cu multe căutări ale poeziei actuale. Numai că această idee trebuie aplicată, direct în viață. Ce bine dacă se continua cu o experiență dureroasă, cu un instantaneu luat pe stradă, la școală, loc de muncă, acasă...
Pe textul:
„secret" de Șerbănescu Ana
0 suflu
Context\"O să mă adaptez\" - un vers promițător, proteic. Cred că te carcterizează proteicele evoluții interioare. Cam multe epitete. Nu merge nici apelativul Îngeraș. Un bărbat - indiferent că-i der Frend (prieten), iubit, soț ori un oarecare \"fred\" - s-ar simți lezat citind acest poem, pentru că și bărbații au libertate, inimă, orgoliu, obsesii fizionomice amplificate cu vârsta, nu doar femeile!
Într-adevăr, reușit fermoarul poemului, cum spune și Alex.
Într-adevăr, reușit fermoarul poemului, cum spune și Alex.
Pe textul:
„Balada Wilmei" de Șerbănescu Ana
0 suflu
ContextLa îndemnul tău, după o săptămână obositoare, am sondat amintirile bunicii, le-am mai trecut prin storcător - pentru că se plânge mereu că nu mai are ce povesti, că sacul povestirilor adevărate s-a cam golit...
Pe textul:
„Cum rezista vinul până-n Paști. Căpităneasa și “copilul” ei" de Dragoș Vișan
0 suflu
ContextAm zis bine că aceste poeme au aer mult mai nordic (de auroră boreală și noapte albă) decât franțuzesc. Îmi place acest poem și mai mult. Discursul cu toate adresările are un concret-abstract și o senzualitate a sa. Sper că nu se supără destinatara Ile, al cărei chip îmbină trăsăturile mai multor femei (din Argeș, București, Ardealul de Nord).
Pe textul:
„femeia-muzică" de Alexandru Gheție
0 suflu
ContextAdresarea unei declarații presupune o combustie interioară foarte mare. Ile așteaptă ceaiul ultramatinal și mângâierea febrilă a versurilor. Un poem reușit, mai ales prin graseierea franțuzească a amourrrrr-ului șanteuzei Edith Piaf. O atmosferă de noapte albă, a la Sankt Petersburg!
Pe textul:
„uneori mă duci în altă dimineață, ile. Tu și edith..." de Alexandru Gheție
0 suflu
ContextMulțumesc exact imediat (sau concomitent) ce am remarcat și eu, printr-un comentariu ultima Păcală a Făgețelului! Gând la gând cu bucurie, sau cu tristețe...
Pe textul:
„Cum rezista vinul până-n Paști. Căpităneasa și “copilul” ei" de Dragoș Vișan
0 suflu
ContextFoarte mută încleștarea bărbatului. O tragedie surdă, cum am auzit că se mai întâmplă ascuns, sus, mocănește. M-a impresionat metafora sau alegoria incipientă a culcării livezii la pământ cu floarea pe umăr - care pare o prolepsă pentru sugestiile lumânării corporale a victimei din final. Niculae căsăpit, însă luminând mai abitir decât soarele, datorită prieteniei sale cu pomii!
Pe textul:
„păcala făgețelului (XIX)" de Petruț Pârvescu
0 suflu
ContextFrumos îndemnul. Practic, aforismul poate conține un mic joc teatral în actul său de enunțare - speech act.
Servilismul devine mai ridicol când e respins de beneficiar.
Despărțirea e un drum cu două căi traversale prin aer. Una suspendată. Iar alta sublimată precum podul dinamitat.
Servilismul devine mai ridicol când e respins de beneficiar.
Despărțirea e un drum cu două căi traversale prin aer. Una suspendată. Iar alta sublimată precum podul dinamitat.
Pe textul:
„Six words" de Lesenciuc Teodor
0 suflu
ContextPoem acrobat - pe sârma spatelui canin, cu prăjina înclinată a părerii de sine. Este excepțional lătratul, avertizarea. O pastișare originală ce îmbină filiera neoavangardist-suprarealistă cu tonul poeziei protestar-autobiografice a generației \"Albatros\" (de ex. Câinele de lângă pod - Geo Dumitrescu). Consider că spectacularul acestui poem e foarte percutant.
Pe textul:
„un om pe un câine" de matei ghigiu
Recomandat0 suflu
ContextNoul poem \"Uitate-n mister\" comunică longitudinal - adică prin cvasiperisabilitatea sa din comentariu - cu poemul de dinainte, ducând fragilitatea și interactivitatea sa până la o conturare a geografiei personale. Mi-a plăcut metafora-hiperbolă a cronofagiei. Revolta se pleacă înaintea acceptării, ca să se re-revolte și să se reaccepte. Plaja cu suflet (am simțit și eu duhul ei) comunică în versurile tale, Ioan-Mircea, prin motivul literar al scării cu trepte, chiar cu acordurile largi ale mării-simfonii. \"Acordul final\" de care vorbești mi-aduce aminte de romanul \"Yoyo\" al lui George Vasilievici, în care se închipuia în galopul acela furișat cu iubita sa prin parcul Tăbăcăriei, sau pe plajă ca atacant de fotbal - la tine-n poem fiind superb motivul poetic al calului suprarealist (ca la Salvador Dali), al călărețului îngropat prin portativele nisipului arat.
Când murea George Vasilevici l-am visat pe Marin Mincu plimbându-se înnegurat pe plajă, chiar cu un fular fluturând în vânt. Nici nu se uita în jur, mergea. Se ducea împotriva vântului. O imagine a artistului ce arde etape ca să zboare din marasmul existențial.
Când murea George Vasilevici l-am visat pe Marin Mincu plimbându-se înnegurat pe plajă, chiar cu un fular fluturând în vânt. Nici nu se uita în jur, mergea. Se ducea împotriva vântului. O imagine a artistului ce arde etape ca să zboare din marasmul existențial.
Pe textul:
„lunecând" de Ioan-Mircea Popovici
0 suflu
ContextUn instantaneu luat rapid, în autobuz. Episodul pare incredibil, surprarealist, cu sângerarările intempstive ale omului gri, neluat în seamă de cei care respiră, coboară, respiră. O schimbare acaparantă a ingineriei discursive. Versul-cheie este \"Geamul se uita la lume\". Succes garantat și-n această direcție, Anni-Lorei!
Pe textul:
„surzind de tăcere" de Anni- Lorei Mainka
0 suflu
ContextÎn zona aceea dinspre Călărași a sudistei mele mămăițe (doar a trăit până la majorat în preajma Silistrei, Aidemir fiind un fel de suburbie a vechiului Durostorum) s-au adunat cuvinte de la toate neamurile - turcisme, bulgărisme, muntenisme, cojenisme, oltenisme, poate și germanisme. Mai în centrul jud. Constanța este marea comună Cobadin, ude au trăit nemți. Aici am profesat eu în primul an, după terminarea facultății. Îmi doream să mă titularizez tot la țară și-n următorul an, ca s-ajung la Ostrov, Băneasa, Almalău - de unde se trage neamul lui taică-miu Jan, al bunicii Constantina. Însă drumurile m-au purtat la Tulcea, unde am luat din prima postul la concursul nașional, în 2002. Până la urmă, experiența de un an în mijlocul sătenilor din Cobadin, frumusețea caselor construite cu pereți înalți, cu acoperișuri alungite pe-o parte până aproape de pământ (precum ale caselor de munte nemțești), munca la grădina mea din fața casei primăriei unde stăteam din toamnă până-n vară, m-au făcut să îndrăgesc foarte mult viața la țară.
Pe textul:
„Cum rezista vinul până-n Paști. Căpităneasa și “copilul” ei" de Dragoș Vișan
0 suflu
ContextMuțumesc mult, Angela. Văd că m-a luat vorba populară a bunicii mele pe dinainte și am introdus în titlu un regionalism - \"cum se da\" în loc de cum se \"dădea\", care ar fi sunat mai prost.
Pe textul:
„Cum rezista vinul până-n Paști. Căpităneasa și “copilul” ei" de Dragoș Vișan
0 suflu
ContextUn poem care pleacă de la un portret luat pe detalii (aproape foto-pictural), apoi cântarea atmosferei casei - de-o magie mereu particularizată în funcție de specificul fiecărui locatar. Sunt inedite imaginile, ce se perindă, se acumulează și prin tehnica fragmentării discursive ori a aglutinărilor surprinzător de bine sintetizate, morfematizate în substanța privirii. Mi-a plăcut îndeosebi acest punct nodal al poemului:
\"răcoarea tristeții mă obișnuiește
cu cele ce sunt trecătoare
voi mai cunoaște spaima noi mușcături
tari ca fildeșul sorții
rostogolindu-mă vie și moartă
prin întâmplări debutând sideral-albăstrii\".
\"răcoarea tristeții mă obișnuiește
cu cele ce sunt trecătoare
voi mai cunoaște spaima noi mușcături
tari ca fildeșul sorții
rostogolindu-mă vie și moartă
prin întâmplări debutând sideral-albăstrii\".
Pe textul:
„groapa cu lei a iluziei" de Nache Mamier Angela
0 suflu
ContextAlura personajului interpretat de către Demi Moore este cu adevărat speculată, criticată de către eul poetic al Tamarei Zub (Irinei Nichit). Mi-a plăcut definiția caricată a blindatei. Precum și portretul foarte seducător făcut morții. Inversare de litere - \"gorzav\".
Pe textul:
„Armata" de Irina Nechit
0 suflu
ContextAcest limbaj având bruște creșteri de tensiune - unde rănile pentru gând tac - este un boicot al conștiinței împotriva nedreptății datului vieții.
Pe textul:
„lunecând" de Ioan-Mircea Popovici
0 suflu
ContextIat-o pe Ecaterina stâpânind sălbăticia vieții actuale, punând autoscopic privirea sa ingenuă pe întraga realitate înconjurătoare. Tot ce-i ornament stilistic dispare, pentru că mesajul voinței sale se revarsă nestingherit. Includerea, ținerea universului propriu în universul extins, ca pe-o matroșcă a conștientizării de la unul la altul, frapează de la început. Antinomia vis - psihoză (stare obsesivă) e surprinsă pe viu, de pretutindeni. Motivul literar al spitalului ca salvare arată starea de îmbolnăvire și necesitatea unei probe curative pentru individul debusolat al mileniului III. Alt motiv este ambuteiajul, care ia locul sensului giratoriu din proza sa mai recentă. Cobirile cu murirea sunt detașate, autoironice, satirice. Păstrarea sângelui rece, alături de spirit ingenuu este o substanță elaborată, ori foarte personală, care iese din trupul ei ca o voce puternică, convingătoare.
În final, poemul se transformă în slogan, spăgând orice hotare ale convențiilor literare. Eul deliricizat nu se supără pentru ceea ce primește, în schimb, pentru sinceritatea sa, ci de atitudinea observatorilor săi părtinitori din jur.
În final, poemul se transformă în slogan, spăgând orice hotare ale convențiilor literare. Eul deliricizat nu se supără pentru ceea ce primește, în schimb, pentru sinceritatea sa, ci de atitudinea observatorilor săi părtinitori din jur.
Pe textul:
„În strada în care o să întinzi afișe " de Ecaterina Ștefan
0 suflu
ContextInteresantă formula interviului. Foarte destupat modul de-a se confesa. Acest interviu seamănă cu proza, ba chiar și cu un poem.
Pe textul:
„Interviu cu Dan Coman" de Ecaterina Ștefan
0 suflu
ContextPoate că în loc de \"dintre pomul\" ai vrut să scrii \"dinspre pomul\". Și ar merge \"după strigătele\" ca să nu se repete supărător prepoziția \"din\". La fel, \"n-ar putea...\" cred că ar fi mai bine...
Sunt doar sugestii. Poate tu ai văzut altfel, mă scuzi!
Am remarcat esența auditivă a derulării imaginilor. Un poem destul de laconic, însă cu reverberații largi. Îmi place foarte mult finalul. Simplu, dar strigăt puternic. Tot poemul este strâns, etalat cu măiestrie, din cele trăite.
Sunt doar sugestii. Poate tu ai văzut altfel, mă scuzi!
Am remarcat esența auditivă a derulării imaginilor. Un poem destul de laconic, însă cu reverberații largi. Îmi place foarte mult finalul. Simplu, dar strigăt puternic. Tot poemul este strâns, etalat cu măiestrie, din cele trăite.
Pe textul:
„burgundia 41" de Anni- Lorei Mainka
0 suflu
ContextÎmi vine atât de ușor, lăsându-mi comentarii pe schițele numai transcrise (cu vreo zece întrebări de-ale mele) după povestirile mamaiei Dica, după ce d-stră interveniți cu o viziune surprinzătoare! Faptul că îi apreciați vorbele acestei femei înțelepte, iar apoi faceți legătura și cu viziunea din celălalt text, scenariul meu despre Dervent, pe care mi l-ați comentat atât de poetic, mă încurajează o dată în plus, ca să continui pe linia redării autenticității gândirii oamenilor de rând.
Pe textul:
„De Izvorul Tămăduirii, la Dervent" de Dragoș Vișan
0 suflu
Context