Zâmbet mărgăritar

\"Când zâmbești
simt tot
îți strâng degetele tare
statornic prinzând zbor
să conlucrăm la
pilotare\" - strofa finală mi-a plăcut, dragoș... E plină, vie, se rotunjește în zborul acela încordat :). Apoi, repetiția lui \"când zâmbești\" la începutul fiecărei strofe mie nu-mi place. Poate aș scrie poemul ăsta fără să schimb, dar evitând această repetiție. Eu înțeleg că e o \"poză\" și ai simțit nevoia să creezi un cadru, mă rog, să imortalzezi acel zâmbet, practic în jurul lui se rotesc toate :). Am găsit imagini reușite aici, dar parcă aș mai lucra puțin, îmi dă impresia de... \"aranjare\". O altă strofă bună e asta:
\"Când zâmbești
mi-apari
cu trup mi-aduci lumină
ne mângâiem omoplații
ca bărbiile să-i
destindă\"
În fine, mi-a plăcut în mare... Sper că nu te superi, nu?
numai bine,
alex

Cum, Alex, să mă supăr! Tu știi să dai curaj.
Pentru mine va fi mereu un \"când zâmbește\". Mă înviază zâmbetul ei. E bine că am transmis exact ideea, afecțiunea. Nu-ți reproșez nimic. Orice poem de-al meu are o formă a sa, care poate să placă sau dimpotrivă. Dar așa am simțit și am redat chipul ei.

un poem matafora a paternitatii foarte delicat si \"margaritar\"
pe alocuri ramên cumva la suprafata,dar filonul este profund ,merita explorat si în alte variante mai putin\"descriptive\"
e un subiect greu de abordat ,deci curajul autorului merita semnalat
poetul pluteste pe valul unui sentiment pur ,absolut,incandescent

Se simte siguranța scrierii. E un suflu cînd delicat, cînd puternic, precum un refren al zîmbetului. Ai o ființă muzicală, Dragoș.

ne-am format intr-o lume poeticeasca, sofisticata, in care ne-am zidit, ne-am ingropat, poezia a devenit matematizata, incifrata, abulica, impinsa in exrema irespirabilului... din pacate am uitat acea unda, impropriu spus naiva, acea rostire nealterata/ necenzurata de spaimele intelectualicesti! iata ca se poate scrie direct... de la suflet la suflet chiar si cu riscul de a fi persiflat!

Vă mulțumesc pentru vorbele voastre de care aveam nevoie. Poemul îmi este mai drag decât oricare altul din viața mea. Pentru că-l apreciați și voi, v-aș da din el ce v-a plăcut mai mult!

un poem rafinat, de dragoste de mărgăritar!

strofa a treia mi-a plăcut cel mai mult.


repetiția aceasta: \"Când zâmbești\" luminează, înveselește.
ea susține starea euforică a poetului.

Ottilia Ardeleanu

Mulțumesc. O stare euforică, în sensul bun al termenului. Am și martori!

Chiar sunt luminat de cineva, chiar mă străduiesc să nu o dezamăgesc.

e \" resuscitez, realizez\". Pentru că e vorba de o poezie adevărată, de un lirism ce se susține. De aceea mi se par pretențioase cele două cuvinte. Și cred că poemul merită o mică intervenție. Cu plăcerea lecturii, LIM.

OK. Dar nu găsesc deloc substituirea cuvintelor. Poate mă ajuți, Liviu-Ioan!

A fi resuscitat trimite totuși la așteptarea sărutului, că altfel n-aș vrea să mai deschid ochii asupra marasmului existențial din jur. Ce să pun în loc de \"realizez\" - \"mă edific\", \"îmi dau seama\"?! Ce au ele atât de fals încât să nu le accepte limbajul poetic? Au ceva din stilul administrativ, au ceva birocratic? Să aibă, pentru că spunea Simion Ștefan că toate cuvintele românești sunt ca banii, trebuie numai puse în circulație. Iar T. Arghezi a reformat radical lexicul poetic de multișor.

doar simt că nu dau bine în citirea poemului. E bine și așa, dor că se poate perfecta. Asta o simt doar.

Poemul a plăcut în primul rând celei căreia i l-am dedicat. Oricum nu prea e bine să revăd textele, să mi se verifice toate corecturile. Eu sunt în perioada de probă și mă tem. Vreau să mă cumințesc. O să scriu mai rar și mai corect. Ca un elev certat că măzgălește banca și tot scornește desene tâmpite pe la sfârșitul caietului de română.

o temă delicată desfășurată atent într-un poem puternic.
mi-a plăcut și asta pentru că fiecare text e o nouă tresărire, o individualizare care se susține prin modul în care autorul știe cu precizie să facă acea incizie în cuvânt determinându-l pe cititor să revină.

multă stimă,
todor dume,