Nu te-am văzut goală niciodată,
Doar dorința mea te-a dezbrăcat,
Te-a întins pe patul necuvinței,
Carnea ta în carne mi-a intrat.
N-am atins cu mâna-mi răsuflarea,
Dacă dormi, eu nu știu cum
N-aș putea spune dacă te-am iubit,
în mod sigur mi-ai plăcut, te-am dorit,
asta știu sigur pentru că-n vise
nu-mi apăreai înveșmântată ca-n poveștile-apuse,
mâinile nu-mi stăteau dobitoace
Cât de bine-a fost să-mi intri-n casă,
parcă primăvara a venit,
ai intrat timidă-nzâmbet și frumoasă
n-ai tușit și nici n-ai adormit.
Am vorbit zămbind măscări cu tine,
nu te-ai incruntat, nici
Sfinții au trecut pe-aici prin casă
i-a chemat la masă Dumnezeu,
n-au găsit o alta scurtătură
și-au trecut pe-aici
pe-unde stau eu.
O fi fost ceva, cu circulația,
s-or fi plictisit să stea-n
De când te-am revăzut cu ochii aceștia flămânzi de tine, iar trupul meu ți-a adulmecat nesperat de -din nou- carnea, am vrut a-ți scrie direct în carne ceea ce niciodată mâna mea, doar, n-o să
De ce te-ndepărtezi de mine
cu fiecare pas al tău,
în loc să vii aici, în mine
e locul cel mai cald al tău!?
Și munții ce-i așezi încoace
de dincolo de sânii tăi,
pe cine-ndemni tu ca să-i
IubiRea la mine niciodată nu este cuMinte, niciodată nu se strecoară tiptil, tiptil să mă înfășoare și astfel să mă surPrindă. IubiRea trebuie să-mi taie răSuflaRea, să mă uimească, să mă cuPrindă cu
Anul vis e dus, cu sine a luat din ochii mei
frumuseți ce-au fost să vie
copți c-au fost să vadă ei.
N-a fost vis urât, coșMare peste mine aduCând
a fost lumea ce poVestea
a trecut în ochi și-n
Sunt locuri în orașul nostru, și chiar și-n sat,
Dar cel mai mult, în munți găsești aceste lucruri,
Ce par că s-au făcut de mult și de-a minunii povestire,
Par basme, par povești de mult rostite
Câinele pământului
bate-n poarta gândului,
Și de-i ușa ferecată
o să latre noaptea toată,
Iar de-i poarta slobozită,
ca un gând, câinele intră.
Câinele-i bătrân și orb,
dar nu lasă-n
Plutește pe discul ce iese din văi, săgeată văzduhul,
Începe s-alerge pe munți și pe văi, mănâncă pământul
E-un demon albastru ce fuge prin văi, se scurge-n spre mare
Dilată momentul ce-l ține
Sunt ani de când iubesc, o zei, o Doamne, ce iubire,
Era Gebeides pe pământ, când te iubeam pe tine.
Erau atlanții, oameni roșii, în munți trăiau doar albii,
Nu se vazuseră pustiuri ori piramide-n
Va fi ziua cea mai lungă
noaptea, încă n-a fugit
prin poieni cu iarba udă
mari minuni s-au plămădit.
Sfintele zeițe, goale,
căutarea și-o pornesc
vor să prindă dezmorțirea,
sânzienelor ce
Te iubesc? Nu mint iubito,
Chiar pe tine eu te vreau?
Oare-a mea iubire toată
Þie oare eu o dau?!
Mă iubești, minune mică,
Tu pe mine!? Nu mă minți?
Ori visez ori tu nebuno
Scumpo ți-ai
Te iubesc, te sărut, te ador,
Vin dă-mi leacul cuvântului dor.
Te iubesc, mă topesc, simt că mor,
Vin s-alini nefirescul meu dor,
Te visez, te zeific și zbor
Tu ești îngerul meu
Poezia, este-nsemnul pitulat între străbuni,
Ce-a dat știință și putere celor ce-au fost găsiți buni.
Semnu-astralilor ce viața apărau în lumi eterne,
Și al celor care viață semănau în stele,
Pe
Din lucruri mici, mărunte,
Pot crește-mpărății,
Din vorbe dulci rostite,
Apar cel mult, copii.
Ca trecerea prin lume
Să nu-mi te ia din gând,
Voi face pentru tine,
Ce-ar fi trebuit de
Mi te dă-mi cu totul mie
Fi-mi povara cea mai dragă
Până ce-o să se desfacă
Dulcea vrajă ce ne leagă.
Mi te dă-mi ca mâna apei
Ce cuprinsă-i dinspre toate
Chiar văzându-te departe
Să te
Când mândria e mai tare
decat visul cel mai dulce
Și vopsește-n disperare
ale dragostei culori,
Nu-i iubire-acea pornire ce vă farmecă pe voi,
Nu e DRAGOSTEA, beția, lui Unu născut din
Mi-ai făcut cuibar la sânul tău.
e așa de cald și bine-acolo,
mă-nvelești cu grija ce mi-o porți,
să nu-ngheț de-a sfârcurilor rouă.
E un alb sfâșietor de roz,
și-o căldură, nefiresc de
Am fost la Cluj,
mi s-a făcut rușine
copil că n-am mai fost de zeci de ani,
de când visam orașu-ntreg că vine
să-mi vadă nebunia, ca pe-un har.
M-am dus pe străzi,
ca să mă vadă case
ce n-au
Mi-am mâzgălit sufletul
cu tine,
pletele-mi in vise
mi-au picat,
de-asta-s chel
și gheboșit de-atinse
de ne-spus minuni ce am gustat.
N-aș zbura ca norii
de sub păsări,
buzele-ți de nu
Prima data
cand m-am tradat pe mine
a fost cand ti-am spus
te iubesc.
Astia rad.
Cred ca Narcis din mine
si-a facut vreun adept,
sau vreun stalp.
M-am tradat cand in loc de tacere
am rostit
Copiii sunt îngeri ce nu vor să zboare,
Iar viața-i acopăr de lucruri murdare.
Au aripi, ce stau lipite de corp,
- a ochilor oameni să vadă, nu pot -
Căci ochii de carne văd numai ce vor,
Ori