Dar
Cât de bine-a fost să-mi intri-n casă, parcă primăvara a venit, ai intrat timidă-nzâmbet și frumoasă n-ai tușit și nici n-ai adormit. Am vorbit zămbind măscări cu tine, nu te-ai incruntat, nici
DNDRAGOS NICOLAEAu crezut de-acasă că-s plecat
Sfinții au trecut pe-aici prin casă i-a chemat la masă Dumnezeu, n-au găsit o alta scurtătură și-au trecut pe-aici pe-unde stau eu. O fi fost ceva, cu circulația, s-or fi plictisit să stea-n
DNDRAGOS NICOLAETu bruta
De ce te-ndepărtezi de mine cu fiecare pas al tău, în loc să vii aici, în mine e locul cel mai cald al tău!? Și munții ce-i așezi încoace de dincolo de sânii tăi, pe cine-ndemni tu ca să-i
DNDRAGOS NICOLAEPovestea a II-a
Sunt locuri în orașul nostru, și chiar și-n sat, Dar cel mai mult, în munți găsești aceste lucruri, Ce par că s-au făcut de mult și de-a minunii povestire, Par basme, par povești de mult rostite
DNDRAGOS NICOLAECâinele pământului
Câinele pământului bate-n poarta gândului, Și de-i ușa ferecată o să latre noaptea toată, Iar de-i poarta slobozită, ca un gând, câinele intră. Câinele-i bătrân și orb, dar nu lasă-n
DNDRAGOS NICOLAEDemon Albastru
Plutește pe discul ce iese din văi, săgeată văzduhul, Începe s-alerge pe munți și pe văi, mănâncă pământul E-un demon albastru ce fuge prin văi, se scurge-n spre mare Dilată momentul ce-l ține
DNDRAGOS NICOLAEPovestea I
Sunt ani de când iubesc, o zei, o Doamne, ce iubire, Era Gebeides pe pământ, când te iubeam pe tine. Erau atlanții, oameni roșii, în munți trăiau doar albii, Nu se vazuseră pustiuri ori piramide-n
DNDRAGOS NICOLAESân-ZiAna
Va fi ziua cea mai lungă noaptea, încă n-a fugit prin poieni cu iarba udă mari minuni s-au plămădit. Sfintele zeițe, goale, căutarea și-o pornesc vor să prindă dezmorțirea, sânzienelor ce
DNDRAGOS NICOLAEPiei, vise
Te iubesc? Nu mint iubito, Chiar pe tine eu te vreau? Oare-a mea iubire toată Þie oare eu o dau?! Mă iubești, minune mică, Tu pe mine!? Nu mă minți? Ori visez ori tu nebuno Scumpo ți-ai
DNDRAGOS NICOLAEDeclaraTie
Te iubesc, te sărut, te ador, Vin dă-mi leacul cuvântului dor. Te iubesc, mă topesc, simt că mor, Vin s-alini nefirescul meu dor, Te visez, te zeific și zbor Tu ești îngerul meu
DNDRAGOS NICOLAEpoezia
Poezia, este-nsemnul pitulat între străbuni, Ce-a dat știință și putere celor ce-au fost găsiți buni. Semnu-astralilor ce viața apărau în lumi eterne, Și al celor care viață semănau în stele, Pe
DNDRAGOS NICOLAEDin dragoste de tine, mă voi lăsa pe mine
Din lucruri mici, mărunte, Pot crește-mpărății, Din vorbe dulci rostite, Apar cel mult, copii. Ca trecerea prin lume Să nu-mi te ia din gând, Voi face pentru tine, Ce-ar fi trebuit de
DNDRAGOS NICOLAEMi te dă-mi
Mi te dă-mi cu totul mie Fi-mi povara cea mai dragă Până ce-o să se desfacă Dulcea vrajă ce ne leagă. Mi te dă-mi ca mâna apei Ce cuprinsă-i dinspre toate Chiar văzându-te departe Să te
DNDRAGOS NICOLAESfat
Când mândria e mai tare decat visul cel mai dulce Și vopsește-n disperare ale dragostei culori, Nu-i iubire-acea pornire ce vă farmecă pe voi, Nu e DRAGOSTEA, beția, lui Unu născut din
DNDRAGOS NICOLAEBucurie
Mi-ai făcut cuibar la sânul tău. e așa de cald și bine-acolo, mă-nvelești cu grija ce mi-o porți, să nu-ngheț de-a sfârcurilor rouă. E un alb sfâșietor de roz, și-o căldură, nefiresc de
DNDRAGOS NICOLAEAm fost la Cluj
Am fost la Cluj, mi s-a făcut rușine copil că n-am mai fost de zeci de ani, de când visam orașu-ntreg că vine să-mi vadă nebunia, ca pe-un har. M-am dus pe străzi, ca să mă vadă case ce n-au
DNDRAGOS NICOLAEÞie
Mi-am mâzgălit sufletul cu tine, pletele-mi in vise mi-au picat, de-asta-s chel și gheboșit de-atinse de ne-spus minuni ce am gustat. N-aș zbura ca norii de sub păsări, buzele-ți de nu
DNDRAGOS NICOLAECuvinte stalcite-n bataie
Prima data cand m-am tradat pe mine a fost cand ti-am spus te iubesc. Astia rad. Cred ca Narcis din mine si-a facut vreun adept, sau vreun stalp. M-am tradat cand in loc de tacere am rostit
DNDRAGOS NICOLAE... SUNT înGERi
Copiii sunt îngeri ce nu vor să zboare, Iar viața-i acopăr de lucruri murdare. Au aripi, ce stau lipite de corp, - a ochilor oameni să vadă, nu pot - Căci ochii de carne văd numai ce vor, Ori
DNDRAGOS NICOLAEMARTURI_sirE
M-am apropiat descult de perna ta, sa nu-ti fosneasca ingeri pe la tample, speriati de ne_rabdarea asta-a mea de-a te cuprinde cu privirea-n tample-mi. M-am asezat pe perna, ca un vis, ca
DNDRAGOS NICOLAE... a ADORmit aseara
Iubirea noastra a adormit aseara pe-un pat de vorbe rosii, sangerii, iar zori sa se trezeasca n-au sa vie, pan\' la sfarsitul carnii va dormi. Iubirea noastra-n flori de tei cazut-a si-a
DNDRAGOS NICOLAEMUShCATO
Nu esti tu aceea pe care-o tot iubesc. Ochii tai sunt altfel, dar la fel privesti. Sanii tai mici acum s-au mai lasat, gandul tau vrerea, de-a fi alta probabil, i-a apasat. Mintea ta, ca un
DNDRAGOS NICOLAEDORiz
Niciodata nu VREI sa pleci cu-adevarat, totdEAuna imi lasi peretii camerei cu trupul tau IMBIBat, totdeaUNA cand pleci - si o faci NE...incetat - lasi in urma TOT CERul tavanuLUI
DNDRAGOS NICOLAEex-(c)ercitiu
Mana mea, astAZI a curs peste sanul tau cel plans, s-a lipit de parul tau pana ieri culcusul meu. si-obosit, a ADORmit, dorul tau de-al meu iubit te-am lasat de-ai lenevit, si-a mea
DNDRAGOS NICOLAEniciGANDazi
astAZI m-am indragostit de tine maine am Sa te Uit, alTUl din mine se va indragosti poate, de tine, dar asta, maine. astAZI stiu doar ca ESTI paginA MEA preferata cu
DNDRAGOS NICOLAE